“Evanghelia ne îndepărtează de identitatea noastră în fire și ne îndreaptă către o nouă identitate, o nouă familie definită de Duhul. Solidaritatea acestei noi familii este mai puțin evidentă. Nu are același sens pentru omul firesc. Nu se bazează pe semnele trupului, pe pigmentul pielii sau pe genealogii atent păstrate. Se bazează pe Duhul, care se mișcă invizibil încotro dorește, arătându-Se în trăsături mai puțin vizibile, precum pacea, bucuria, neprihănirea, bunătatea și autocontrolul.
De aceea ezitarea în privința adopțiilor inter-rasiale este atât de tristă. Nu doar pentru că niște copii albi ar putea să nu ajungă la părinții lor negri evlavioși sau invers, ci fiindcă ne amintește încă o dată de cum ne potrivim “chipului acestui veac” (Rom. 12:2), cu toate divizările sale jalnice. Da, părinți sunt nevoiți să își pregătească copiii pentru orice provocare care ar putea veni. Părinți albi vor trebui să știe că în acest veac rău, iubitul lor fiu afro-american va fi probabil strigat “cioară”. Părinții negri trebuie să fie conștienți de glumele pe care le vor face colegii de clasă ai fiicei lor asiatice, vorbind în accente asiatice ciudate. Dar este acesta un obstacol în calea celor care cred Evanghelia?” (p. 170)
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază