“Când eu și Maria am început procesul adopției, nu aveam nici un ban. Eu studiam pentru doctorat și lucram cu jumătate de normă ca asistent-cercetător, iar soția mea era secretară și ave un venit foarte mic. Aveam în sufragerie o canapea șubredă pe care o cumpărasem cu treizeci de dolari. […]
Darul lui a acoperit enorm din cheltuielile de adopție. La scurt timp după asta, prietenii noștri au făcut o strângere de fonduri cu care am acoperit o altă parte semnificativă din costuri. Bunica mi-a împrumutat niște bani fără dobândă, cu care am mai acoperit o parte. Eu nu aveam cum să fi planificat toate acestea. Dumnezeu ne-a purtat de grijă financiar și ne-a smerit în aspectele în care ne umflasem în pene în acest proces.” (p. 153)
