„Marile texte pe care şcoala e menită a le parcurge sunt cele în contact cu care fiecare realizează că e om, că e purtătorul unei moşteniri ce ne leagă şi că aceasta nu aparţine (doar) trecutului, ci reprezintă sensul împlinirii, deoptrivă personale şi comune. Mai mult, luând în serios aceste realităţi impalpabile, văzând felul în care s-au articulat – şi adesea au eşuat – ele în istorie, elevul se descoperă pe sine ca o parte a perpetuării lor şi înţelege responsabilitatea lui pentru lucrurile decisive într-o lume fragilă. Or, dacă şcoala românească a reuşit cu adevărat ceva în ultimii 30 de ani, acest ceva a fost totala separare a învăţământului de cultură. În hiatusul rezultat, elevi şi profesori deopotrivă devin “experţi” în “scurtături”, “proceduri”, “simulări” şi alte asemenea. Şi unii, şi alţii mint şi fură cu conştiinţa împăcată că “toţi fac la fel” şi că “Dumnezeu nu-ţi îndeasă în buzunar”. A le vorbi de imoralitatea – şi de ilegalitatea – acestor lucruri nu are nici un sens, dat fiind că, pentru ei, morala şi legea nu se (mai) înrădăcinează în nimic. Plagiatul sau copiatul nu e nimic altceva decât o tehnică de supravieţuire, o modalitate de-a te descurca atunci când eşti pus în situaţia să te descurci. Pe cei cu scrupule nu-i plânge nimeni.”
http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-școala-plagiatori
Mihai Maci e autorul celebrului eseu „Cum produce şcoala tîmpiţi” (9 februarie 2013), cu peste 141.000 de vizualizări (și aproape 400 de comentarii).
http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RomaniaEv.
ApreciazăApreciază