Simon din Cirena

călătorru'

Ziua era’ncinsă, printre praf şi trudă
Soarele curgea pe ziduri şi străzi
ca să scapi de arşiţa şi nădufu’ amiezii
te duceai spre casă trecând printre gărzi.
 
Era multă lume, strada’nghesuită
suliţe romane pentru osândiţi
Străin îţi era şi sclavul şi arena
fără să te’ntrebe ţi-au pus în spinare povara osândei
s-o porţi tu o clipă, Simon din Cirena.
 
Întâmplare a fost c’ai trecut pe acolo?
Trecător prin viaţă te-au oprit din mers
lunge dupamieze ţi-au venit în minte
paşii întâlnirii:
Tu o lume mică
El un univers.
 
N-ar fi trebuit ca să te silească,
crescându-ţi pe umăr rănile sub lemn
ai simţit cum crucea’ncepe să vorbească
semnele dreptăţii toate într’un semn:
 
„Aşa se cuvine – îţi suna în minte –
Vinovatul cade sub osânda grea
fărdelegi ai multe, adu-ţi doar aminte
nu-i o întâmplare, asta-i crucea ta!”
 
Doar privirea vie a mers mai departe

Vezi articolul original 41 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s