„În România, auzim sintagma că părinții sunt dispuși să facă orice pentru educația copiilor. Unii o fac îndeosebi prin eforturi financiare sau prin asistența copiilor la lecții și teme de casă. Însă frecvent această implicare binevoitoare a lor subminează responsabilitatea școlii și invită la tot soiul de anomalii. Învățământul de acasă reprezintă un spațiu și o ocazie pentru părinți de a reconsidera locul și responsabilitatea lor pentru educația copiilor. Acest aspect nu se rezumă doar la a găsi soluții contextuale pentru a salva situația și a oferi propriilor copii o cale mai bună. Implicarea părinților în procesul educației în școli presupune participarea activă și continuă pe toate planurile în calitate de observatori și instanțe critice care pun întrebări și cer explicații cu privire la ceea ce se întâmplă, dar și cu rolul de parteneri ai procesului de educație. Dacă ar exista o prezență masivă și articulată a părinților în școlile publice, lucrurile ar arăta altfel. În egală măsură, este nevoie ca părinții înșiși să facă efortul să își înțeleagă mai bine locul și rolul în formarea copiilor, alături de școală și în colaborare cu ea.”
http://danutj.wordpress.com/2019/04/20/optiuni-pentru-a-sustine-schimbarea-in-educatie
