De-a lungul întregii istorii, Dumnezeu a cerut ca oamenii să judece cu dreptate.
„Să judecați după dreptate.” (Deuteronom 1:16)
„Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.” (Proverbe 31:9)
„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decît să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8)
Isus Însuşi a zis: „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” (Ioan 7:24)
A nu ne lua în serios îndatorirea de a judeca cu dreptate înseamnă abdicarea de la responsabilitatea de a vesti dreptatea lui Dumnezeu, care a pus în conştiinţa oamenilor abilitatea de a discerne între bine şi rău și dorul după dreptate.
Pavel scria creştinilor corinteni: „Nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate?” (1 Cor.6:5)
Comunitatea…
Vezi articolul original 1.244 de cuvinte mai mult
