„Dacă urmărim cu o oarecare perseverență felul în care s-a organizat puterea în România, vom constata că s-a produs în ultimii ani o alianță aproape indestructibilă între politic, juridic, financiar, mediatic și informațional. Spus foarte simplu, asta înseamnă că în orice manifestare a puterii politice există o miză juridic-legală, una financiară, mediatică și informațională. Tot așa cum, de pildă, spațiul mass-media e străbătut de puternici curenți, vizibili sau nu, de natură politică, financiară, informațională etc. Înțeleg aici prin „informațional” nu doar fabricarea și difuzarea de informații, ci și stăpânirea și utilizarea lor, până la ceea ce noi numim servicii de informații sau intelligence.
Falsul fără replică înseamnă foarte direct următorul lucru: că ne aflăm într-un moment în care adevărul a devenit ceva secundar, adică și venind mereu după fals (minciuna, dezinformarea, manipularea apar primele), dar și ceva neimportant, auxiliar și de care ne putem lipsi. Puterea actuală este prin excelență o putere a falsului fără replică. „Realitatea este așa cum spun eu” – această replică a unui personaj politic construit el însuși pe o succesiune de falsuri definește situația în care ne aflăm. Puterea a descoperit că pentru a domina totul nu mai trebuie să spună adevărul despre ce se întâmplă în țară sau despre propriile sale acțiuni. Mai mult, nici măcar nu mai trebuie să-l ascundă, să se prefacă, să se străduiască să mimeze vreo preocupare pentru adevăr. Ea poate să mintă și să falsifice tot, de la dezinfectanți până la statistici, de la biografii până la rapoarte de țară, totul e fals și totul poate să rămână fals.”
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază