„Blestemul lui Noe nu trebuie privit în sens determinist, ca o pedeapsă sau judecată pe care nimeni nu o poate schimba, ci ca pe un cuvânt profetic care anunță implicațiile vieții unui om fără caracter. În opoziţie, Sem şi Iafet sunt binecuvântaţi pentru că ei continuă linia tatălui lor, cea a omului care umblă cu Dumnezeu. Binecuvântarea este tot o expresie a profetului care vede consecințele unei vieți trăite după valorile credinței, potrivit moștenirii primite. Asocierea numelui părinţilor cu numele lui Dumnezeu este ceea ce distinge familiile şi istoriile lor în copiii şi în urmaşii acestora. Dumnezeul lui Sem va deveni Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, al unei istorii sfinte care conduce lumea către întruparea Fiului lui Dumnezeu. Sfârșitul lui Noe reprezintă în același timp o deschidere spre un viitor care poate fi dominat de blestem și rău sau de binecuvântare și speranță. Decizia aparține fiecărei generații și lucrurile pot merge fie într-o direcție, fie în alta, chiar dacă părinții și-au făcut bine treaba și au fost modele bune pentru copiii lor. Istoria lui Noe se încheie încurajator pentru că doi dintre cei trei fii au ales calea binecuvântării, calea cu Dumnezeu.”
http://danutj.wordpress.com/2019/03/17/sfarsitul-lui-noe-si-un-nou-inceput
RoEvanghelica 