“În 1974 am intrat în contact cu un grup foarte special de bolnavi. Era ciudat faptul că nu prea se știa de existența lor. Statul român a înființat o tabără pentru ei, care era numită Tichilești. Era ascunsă în pădure, departe, în Delta Dunării. […]
Mai târziu, am revenit mereu pentru a-i încuraja pe leproși. Le aduceam radiouri, casetofoane și casete cu predici românești, Biblii și cărți creștine. După schimbări (care au urmat căderii comunismului în 1989), la peste douăzeci și doi de ani după prima mea vizită, mi-au arătat un casetofon Philips, pe care încă îl mai foloseau. Biserica leproșilor a primit ajutor și de la Open Doors, atât în rugăciune cât și financiar.” (p.78-80)
Reclame
