„Biserica şi religia în genere ajung să fie contaminate de cel mai trivial gen de publicitate adus pe scena publică de libertatea presei: publicitatea de tabloid. Publicitatea aceasta pare să ţină la rampă tema credinţei, dar în realitate înlocuieşte prezenţa vie a acestei teme şi a instituţiei care o administrează printr-un înşelător joc de culori ţipătoare. Nevoia unei prezenţe atente, reactive, a Bisericii în imediatul zilnic e de necontestat. E imperios necesară participarea clerului la dezbaterile actualităţii, situarea lui bine cumpănită faţă de provocările care afectează masiv şi hărţuitor metabolismul comunităţii şi al individului. Nu exhibiţionismul unui „supra-natural“ spectaculos ar trebui să fie preocuparea unei religii care se defineşte ca o religie a întrupării şi a aproapelui, ci tocmai firescul şi smerenia acţiunii în perimetrul „lumescului“, al tensiunii concrete în care se desfăşoară existenţa comună. A răspunde dramei cotidiene prin gesticulaţie misteriosofică, prin manipularea grandilocventă a spaimelor şi a…
Vezi articolul original 17 cuvinte mai mult
RoEvanghelica 