„Există, în istoria tuturor religiilor, nenumărate episoade care demonstrează că transformarea religiozităţii în factor de presiune socială este primejdioasă. Aşa se întîmplă acum, cînd BOR îşi foloseşte infrastructura, puterea de persuasiune şi resursele umane pentru a schimba Constituţia. Imaginaţi-vă cîtă forţă organizaţională este pusă în mişcare în interiorul Statului român! În contextul în care mulţi susţin nevoia ca Biserica (în cazul nostru BOR) să-şi asume o poziţie mai activă în viaţa publică, trebuie să spunem că acesta este un traseu periculos, cu consecinţe incalculabile. Mai mult, implicarea Bisericii în viaţa publică încalcă însuşi preceptul christic, exprimat explicit prin formula: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului“. Cele două „Împărăţii“ (seculară şi spirituală) nu pot şi nu trebuie să aibă legături.
Prin urmare, răspunsul secularismului liberal, care reprezintă doctrina politică întemeiată pe valorile separaţiei între instituţia „lumească“ şi cea „spirituală“, este simplu: Statul trebuie să se ocupe de problemele lumeşti (seculare), iar…
Vezi articolul original 63 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 