Olandezul zburător (4)

Olandezul zburator. Povestea unui contrabandist de Biblii – Dick W. Langeveld, Ben Hobrink, Editura Samuel, Mediaş, 2015, 192 p.

“Mulți oameni mă întreabă cum de a fost posibil ca niciodată să nu fiu prins de serviciile secrete comuniste. Continuarea acestei cărți arată că au fost câteodată foarte aproape. Căutau să prindă persoanele cheie, oamenii care coordonau expedițiile de Biblii. Din surse diferite am auzit că Securitatea mi-a dat porecla Olandezul Zburător, pentru că mă arătam, odată aici, odată dincolo. Desigur, am încercat să-i duc în eroare. Adesea am condus noaptea sau am dormit în microbuz, pe care îl parcam în locuri părăsite sau în pădure. Nu mergeam la campinguri sau la hoteluri. Acolo întotdeauna trebuia să completezi un formular în care spuneai de unde vii și unde mergi. Preferam să nu las nici un fel de urme după mine.

Pentru a nu bate la ochi, în Europa de Est mă purtam diferit decât în Olanda, țara mea. În aceste țări, nu eram un vestic, ci un român, bulgar, sau polonez, sau rus. Umblam și arătam ca un est-european: postura mea era de est-european și hainele mele erau tot de est-european. Dacă urcam într-un tramvai sau autobuz, pot spune asta acum cu puțină rușine, nu lăsam femeile să urce primele. Iar în mulțime, foloseam coatele întocmai ca cei din populația locală. Pantofii mei aveau pingele moi, și dacă răsărea luna, umblam fără să fiu auzit, pe la umbra caselor. Odată când am plecat din casa unei persoane de contact, noaptea târziu, am fost surprins pe neașteptate de un blocaj de poliție. Am observat că cei care mergeau pe mai multe cărări erau lăsați să treacă fără să fie controlați. Așa că m-am clătinat și eu dintr-un stâlp în altul și am reușit să ajung la microbuz în siguranță. Aceasta mi-a amintit de împăratul David din Biblie (1 Samuel 21:13-15).

Dar erau oare trucurile mele și purtarea nebătătoare la ochi motivul pentru care am reușit să nu fiu prins? Nu, cu siguranță nu. AM reușit să continui așa de mult, datorită sprijinului pe care îl aveam în rugăciune. Personalul de la Open Doors se ruga zilnic pentru mine. Soția mea și copiii se rugau și ei zilnic. Mai erau apoi și alți creștini în Olanda și în afara ei care mă aduceau zilnic în rugăciune înaintea Domnului.” (p. 69-70)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s