Alin Cristea: Reflecții și reflexii (93)

– Orice aglomerare urbana ar trebui sa aiba Parcul Singuratatii. In primul rind, ca sa fie recunoscuta public aceasta Realitate.

In al doilea rind, ca oamenii singuri sa se aseze pe banca si sa intre cu ei in vorba alti oameni, care stiu ca cei din parc sint singuri.

Da, stiu, in toate parcurile sint si oameni singuri (pe banca).

Dar societatea ar trebui sa recunoasca public aceasta Realitate extrem de ampla si intensa.

Ca la Alcoolicii Anonimi…

Ma numesc Alin Cristea si sint singur…

– Acum un an nu mi-ati urat un an mai bun?

O fost? N-o fost!

De ce va mai chinuiti acum iar?…

– Pentru anul 2019 va doresc:

– sa nu scrieti poezii mediocre, nici urari tembele
– sa nu va cumparati pixuri de 10 ori mai multe decit stilouri
– sa nu va incaltati inainte de a va lua pantalonii
(eu am patit asta cind eram destul de tinar, in a doua parte a anilor 90, in a doua studentie a mea, fiind indignat de ceva, iar nevasta incerca sa ma tempereze)
– sa nu aruncati mizerii pe jos; aruncati-le pe sus
– sa nu va prinda politistii ca aveti viteza prea mare; mai bine sa va prinda ca nu aveti centura pusa
– sa nu mincati sarmale prea multe; doar cite trei in fiecare zi
– sa nu chiuliti de la scoala, copii; fiti cit se poate de senini, poate chiuleste scoala din voi
– sa nu mergeti la toate examenele, dragi studenti; numai la acelea la care vi se da voie sa le treceti
– sa nu cititi prea multe carti, va stricati ochii; una pe saptamina ajunge, o sa va stricati mintea odihnita de la televizor

– Daca as sti cum am scris citeva zeci de poezii (si multe catrene), as mai scrie…

– Stimati cititori, acum, cind mai sint citeva ceasuri pina la sosirea noului an (sa fie intr-un ceas bun!), recunoasteti ca ati fost comozi in acest an si nu v-ati obosit sa dati prea multe like-uri postarilor pe care le-am selectat intru luminarea voastra?

Macar la sfirsitul anului fiti sinceri.

Si intre rezolutiile pentru 2019 introduceti (punctul 8 de la Timisoara si) putina rivna de a aprecia truda mea.

Nu va lasati indusi in eroare de televizoare.

Nu cititi gazete, nu umblati dupa fete.

Luminati-va carare, 2019 e-n zare.

Visinata e pe masa, Anul Nou paseste-n casa.

– Stiti ce -mi place mie la clipurile lui Nicu Wagner de pe YouTube?

Reclama de la inceput…

– O sa scrieti cu greseli si in 2019?

Haideti, numa, ca eu sterg intr-o veselie din lista de prieteni. 🙂

– Romanii ard etapele…

Asadar, „sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.” (Eclesiastul 11:13)

Mai e versetul 14 si se incheie cartea Eclesiastul.

E bun de revazut si ultimul verset:

„Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.”

– 31 decembrie 2018, 23.20 – Sint siderat, a trecut ziua asta fara sa ma cert cu nimeni?

In public, ca in minte m-am certat cu destui…

– Nu aruncati trecutul. Reciclati-l!

– Fiti generosi!

Dati like-uri!

E un inceput bun!

– 1 ianuarie 2019, 09.30 – M-am trezit (in 2019)

Mi-am facut cruce si am inceput un tub nou de pasta de dinti.

– De ce spunem „furculita” si nu „furcula”?

– Nu putem face cumva ca 31 decembrie sa aiba 12 ore si 1 ianuarie 36 de ore?

– Loialitatea fata de adevar genereaza renuntarea la perimetrul de siguranta si la zona de confort. Nu merita sa traim cu pretul minciunii, al coruptiei, al tradarii.

Loialitatea fata de adevar ramine fundamentul vietii.

Si al mortii onorabile.

– Daca e sa fac o urare-simbol, ca pentru toti romani, atunci as face-o pentru preotul Constantin Necula:

La multi ani! Sanatate si spor! Vorbe frumoase si fapte bune!

– De cite ori nu am spus ca Ilie Bolojan e bun de viceprimar, dar Oradea ar merita un om politic ca primar. (2016)

– Nominalizarea prim viceprimarului Ilie Bolojan pentru Omul Anului 2018 de catre PressOne este o semigafa, cel putin. Ar fi fost o varianta mai buna nominalizarea Primariei Oradea (cum a fost nominalizata miscarea „Va vedem din Sibiu”, nu Radu Vancu, invitat peste tot ca reprezentant al miscarii sibiene, pe care am votat-o).

– Romanul „Fiii risipitori” – avatarurile unei familii de baptisti din Valea Jiului incepind din 1970 pina in anii 2000 (Cazul familiei Bodnariu, Referendumul urii, Centenarul dezbinarii). Nu am scris decit primele pagini, dar mi-e tare drag romanul asta. 🙂

Vezi grupajul (peste 100 de pagini):

Alin Cristea – Reflecții și reflexii

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Alin Cristea: Reflecții și reflexii (93)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s