Alin Cristea: Reflecții și reflexii (84)

– Teologia se face cu gindire TEOLOGICA. Nu cu citarea unor versete, ci a unor IDEI si, mai ales, printr-o constructie (supra)rationala a argumentelor ideatice / conceptuale / doctrinare.

– Prin competitie putem fi impliniti, dar nu fericiti.

– Pentru cei care scriu versuri fara poeticitate ar trebui sa inventam injurtaturi (post)moderne. De exemplu: Prozaicule!

– Dumnezeu este interesat de INIMA noastră, apoi de consecințele caracterului ei: intenții, gînduri, cuvinte, fapte. (2011)

– Alin Dobai:

La noi, iarna nu este despre frig si zapada.
Este despre sute de mii de oameni in strada!

Alin Cristea:

La noi, cind plouă, stam iarasi drepti in strada
Ca hotii sa tremure la cald de groaza.

– M-am trezit cu o saptamina lipsa… Mi-ar trebui inca o saptamina in plus… ACUM! (2013)

– Ne plecam capul cu reverenta. Traim in libertate datorita martirilor Revolutiei. Fie sa avem parte si de democratie functionala!

– David Brainerd: Nu merg în ceruri ca să fiu onorat, ci ca să Îi aduc onoruri lui Dumnezeu. Nu contează unde voi sta în ceruri, dacă voi avea un loc de seamă sau umil; contează să iubesc, să slăvesc şi să fiu pe placul lui Dumnezeu.

Alin Cristea: Asa gindesc, din pacate, si pocaitii, care nu au cultura sacrificiului si a rasplatirii.

– 21.00 – Am ajuns acasa, dupa 4 ore si jumatate.

Am trecut pe la concertul de colinde de la 17.00 la Catedrala Ortodoxa, pe la lansarea de carte de la Primarie (greco-catolici) de la 18.00 si dupa 19.00 m-am intilnit cu un prieten penticostal la gara. A trebuit, la intoarcerea acasa, sa trec mai intii pe la Lidl sa-mi iau piine, parizer si o tarta cu mere (si oua de prepelita la promotie).

Azi am scos pentru prima oara la plimbare fularul tricolor pe care mi l-a crosetat cineva si mi l-a dat aseara.

L-am purtat la git cu fudulie adolescentina, linga cocarda tricolora in stinga si insigna galbena Golan 2017 in dreapta.

Am fost la evenimente la sacou (fara cei doi nasturi in fata) si cu camasa alba si cravata, zimbind, iarasi, la gindul ca oamenii se uita la cum arati, nu la ce esti de fapt. Eu? Cu gaura in chilotii negri precum cea din tricolor la Revolutie.

Am rezistat cu stoicism aseara la minus 6 grade la concertul de colinde din centru, greseala mea a fost ca nu mi-am luat sosetele groase.

Ma gindeam aseara pe drum spre casa: Daca nu mor in noaptea asta, voi mai.. trai.

Azi nu am mai facut aceeasi greseala, dar m-a cam luat cu frig (la minus 4 grade) la rinichi, paltonul fiind cu cel putin un numar mai mare.

Zilele astea sint fenomenale pentru mine, din mai multe motive.

Ma uit in jur si vad ce vii ar vrea sa fie oamenii. Dar sint obositi si amprentati de mediocritate.

Macar de Craciun, simbolul Vietii umilite, sa stim cine sintem si sa nu ne mai gindim obsesiv la cadouri si distractie.

FIECARE sintem un cadou pe care Divinitatea l-a facut acestei planete.

Nu exista nici un dar mai mare decit PERSOANA care-si traieste vitalitatea (supraterestra) primita de la Sfinta Treime, PERSOANELE divine dupa asemanarea carora ar trebui sa traim, sa ne relationam, sa ne TRANS-punem in fiecare zi in locul si rolul pe care le avem fiecare.

Sarbatori ferite! De ipocrizie, festivism, consumerism.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Alin Cristea: Reflecții și reflexii (84)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s