Cînd biserica locală este ridicol de înțepenită, nu este de dorit să apară mișcări parabisericești care să scoată, măcar pe unii, din ridicolul înțepenirii? – Aceasta este o întrebare, nu o concluzie. O am cam de 17 ani, de la Petroșani, cînd, la începutul anilor ’90, au venit cîțiva tineri americani din mișcarea Calvary Chapel și au făcut ceea ce biserica baptistă sau biserica penticostală nu făcea: evanghelizare pe stradă, în piață, vizite la orfelinat, la spital, confruntarea martorilor lui Iehova în mijlocul conferinței la Casa de cultura etc. Unii tineri de la baptiști au văzut imediat diferența și s-au alăturat mișcării.
Din păcate, conceptul de biserică locală a ajuns mai mult un concept administrativ-confesional, decît un organism eclesiologic dinamic.
Dacă la slujbele bisericii nu se pun întrebări, la rugăciune iarăși nu, la tineret se cîntă (și se bate din picioare), iar adunarea generală nu poate fi prea mult tulburată…
Vezi articolul original 55 de cuvinte mai mult
