„Credința în înviere aduce cu sine implicații majore pentru antropologia creștină. Nu este vorba doar despre accentul pe natura compusă a omului și valoarea trupului, ci și despre natura dinamică a omului și implicațiile vieții de aici pentru cea viitoare. Escatologia creștină nu poate avea impact doar asupra eticii creștine, nu poate reduce spiritualitatea la un moralism de tip individualist, ca soluție la judecata viitoare. Teologia creștină afirmă că Fiul lui Dumnezeu a asumat natura umană ca să o vindece și să o unească cu Dumnezeu. Învierea vizează întreaga umanitate, dimensiunea ei corporativă, comunitară, nu doar cea individuală. Mai precis, învierea aduce implicații cu privire la viața socială, politică și economică, la tipul de om pe care îl construiește societatea umană, la transformările la care omul este supus prin știință și tehnologie, educație și divertisment. Creștinismul subliniază apăsat asupra responsabilității colective, nu doar a celei individuale, iar rolul credincioșilor este acela de a fi sare și lumină în dinamica acestei lumi tot mai complexe. De asemenea, învierea are implicații asupra dinamicii ființei umane, cu toate etapele ei, cu toate procesele ce le presupune. Întreaga identitate a omului, așa dinamică cum este, nu se pierde, ci este destinată învierii. Ceea ce devenim unii prin alții și prin efortul personal și ceea ce punem în alții nu se pierde, ci reprezintă ceea ce suntem și ceea ce ducem cu noi în viața viitoare. În egală măsură, ratările și căderile noastre au impactul lor pentru ceea ce suntem și vom fi la înviere.”
http://danutj.wordpress.com/2018/12/09/xi-crezul-crestin-escatologia-2
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază