„În centrul delirului său antisemitismul va plasa invariabil, sugestiv sau explicit, halucinaţia înfierbântată a unei lumi chipurile mai bune, mai libere şi mai drepte, dacă se înlătură din ea evreul. Dar la periferia consecinţelor construcţiilor lui ideologice lui se iţeşte pretutindeni spectrul hidos al totalitarismului. Şi al genocidului.
Întrucât în cauză e, însă, întotdeauna ”celălalt”, prin a cărui stigmatizare ne disculpăm şi ne justificăm propriile neajunsuri, e clar că antisemitismul nu-i priveşte câtuşi de puţin doar pe antisemiţi.
Sau pe evrei, între care destui antisemiţi se urăsc pe sine astfel, încât îşi detestă la sânge propria comunitate, religie sau ţară. Eradicarea lui priveşte lumea întreagă. Şi mai cu seamă lumea liberă, a cărei contestare nu se poate lipsi de varii isme. Între care figurează nu doar nazismul, comunismul, islamismul. Ci şi orice formă de antisemitism, ultranaţionalism şi fundamentalism.”
http://www.dw.com/ro/despre-cuvinte-oameni-%C5%9Fi-nume-%C5%9Fi-despre-stigmatizarea-lor/a-46627962