NOTĂ: Articolul a apărut în revista electronică Confesionala, Nr. 5 / 2007.
Cum se scrie Istoria baptiştilor în România? Semiurban, discontinuu şi patetic.
Adică exact la fel cum e mediul confesional neo-protestant. Dacă luăm oricare judeţ împreună cu judeţele învecinate, pe o suprafaţă relativ medie (Israelul e cam cît 4 judeţe), găsim destul de mari diferenţe nu numai între bisericile de ţară şi de oraş, dar chiar şi între bisericile de oraş (inclusiv între bisericile din aceeaşi urbe), pline şi ele, ca şi oraşele patriei, de semicitadinizaţi (sau ţărăşeni), cu acordoane şi tromboane, cu maşini second-hand, dar, mai semnificativ, cu maniere second-hand (care nu se updatează automat o dată cu pălăriile ce înlocuiesc baticurile pe creştetul feminin sau cu diploma obţinută de progenituri la institutele confesionale).
Literatura de sorginte neo-protestantă îşi are rădăcinile în acest mediu semiurban, discontinuu şi patetic. Istoria baptiştilor autohtonă se încadrează şi ea, prin…
Vezi articolul original 2.523 de cuvinte mai mult