Augustin Ioan: O sută de ani de arhitectură în România (III)

„Ambiguitatea relaţiei cu trecutul urban după 1989 se reflectă şi în balansul între două culturi ale locuirii: cea a vilei individuale, care a explodat după 1989 în toate instanţele cunoscute, de la arhitectura migranţilor economici (Oaş, Maramureş, casele din satele rroma, probabil cel mai bizar fenomen constructiv după 1989) la miniblocurile noilor îmbogăţiţi, sortiţi să locuiască mai prost ca în cartierele dormitor din care fugiseră; şi, pe de altă parte, cea a locuirii colective, în blockhaus, în centru. Acum, blocurile câştigă teren din nou, fiind construite şi în zonele periurbane (unele bizare, ca la Glina), în afară de plombarea frenetică a centrului.”

http://atelier.liternet.ro/articol/19629/Augustin-Ioan/O-suta-de-ani-de-arhitectura-in-Romania-III.html

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s