„Epistolele ioanine contribuie în mod semnificativ la doctrina siguranței (vezi 1 Ioan 5:13). Dacă alte scrieri ale Noului Testament afirmă clar că temeiul încrederii noastre înaintea lui Dumnezeu se află în Cristos, în moartea și învierea Lui în locul nostru, astfel încât siguranța creștină nu este altceva decât un însoțitor al credinței autentice, aceste epistole subliniază faptul că trebuie să se facă deosebirea între credința autentică și cea nestatornică. Credința nestatornică nu are dreptul să se bucure de o siguranță a mântuirii înaintea lui Dumnezeu; credința adevărată este autentificată nu numai de validitatea obiectului ei (în acest caz, credința că Isus este Cristos venit în trup), ci și de transformarea pe care o produce în om: creștinii adevărați învață să se iubească unii pe alții și să asculte de adevăr. Pentru Ioan, siguranța creștină nu este un bine abstract; ea este strâns legată de o relație permanentă și transformatoare cu…
Vezi articolul original 25 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 