La centenar. 100 de evanghelici români (1) – Petru Dugulescu

În 21 decembrie 1989, dimineața, Petru Dugulescu era, după cum menționează la începutul cărții sale „Democrație și persecuție”, cu copiii săi Ligia, Ina și Cristi împreună cu cei 100.000 de timișoreni care protestau în Piața Operei.

În 22 decembrie, de la balconul Operei, Petru Dugulescu, în vîrstă de 45 de ani, a luat cuvîntul şi, printre altele, a spus: „Comuniștii L-au confiscat pe Dumnezeu și au vrut să-L ia din mințile noastre, din familiile noastre, din țara noastră!”

Apoi oamenii au îngenuncheat şi au rostit rugăciunea Tatăl Nostru.

În decembrie 1989, Petru Dugulescu a devenit o figură emblematică a Timişoarei şi a evanghelicilor români.

Poetul Ioan Alexandru l-a convins să intre în politică și să devină membru al PNȚCD. Petru Dugulescu a fost ales deputat de Timiş în 1992 şi în 1996, fiind primul baptist român ales în Parlamentul României.

Proeminenţa lui Petru Dugulescu, ca figură publică religioasă în mediul confesional evanghelic românesc, nu a fost egalată, în anii ’90, nici măcar de cea a lui Iosif Ţon, revenit în ţară o dată cu libertatea dobîndită de România.

Pastor baptist şi poet creştin, dar şi fondator al fundației de binefacere „Isus, speranța României”, care se îngrijește de copiii străzii, Petru Dugulescu este cea mai importantă figură din istoria postdecembristă a evanghelicilor români.

La moartea lui Petru Dugulescu, în ianuarie 2008, Mihai Ciucă evoca astfel personalitatea celebrului pastor timişorean:

„Pentru baptiştii români Dugulescu a fost, la o altă scară, cam cum a fost Michelangelo pentru italieni. Este greu să-l încadrezi undeva. Acest ‘cap al baptiştilor români’, cum s-au grăbit cei din massmedia să titreze, nu a avut niciodată vreo funcţie semnificativă în cult. Valoarea lui însă n-a fost dată de vreo funcţie anume. A fost pastor şi şi-a făcut datoria cu brio. A fost poet şi poeziile sale sunt extrem de apreciate în bisericile noastre. A fost om politic şi ne-a reprezentat cu cinste în Parlament. Nu prea cred că vom mai avea, ca şi evanghelici, prea curând, vreun reprezentant în Parlament, de anvergura lui Dugulescu, capabil să ia în nume propriu asemenea bătălii precum a făcut el. A fost o fire caritabilă şi a ajutat enorm pe semenii săi, direct sau indirect. A fost un bun prieten şi acest lucru îl mărturisesc cei care i-au împărtăşit prietenia. A fost evanghelist prin vocaţie şi puţini au mai propovăduit cu atâta putere şi îndrăzneală Evanghelia. Sunt convins că a fost un soţ bun şi un tată bun pentru cei patru copii. A fost un iniţiator de sisteme şi deschizător de drumuri, fondator de organizaţii… Dar nu funcţiile i-au adăugat valoare lui Dugulescu, valoarea lui i-a fost dată de caracter.”

http://prologos.ro/uncategorized/viata-dupa-dugulescu

În 2002, Petru Dugulescu a primit Medalia Libertăţii (SUA).

harul-131-petru-dugulescu

Harul, Nr. 131, Septembrie 2002

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la La centenar. 100 de evanghelici români (1) – Petru Dugulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s