Evenimentele toamnei

1. Referendumul

Referendumul nu e important. Dar e importantă cultura (non)argumentelor pe care a generat-o contextul referendumului.

Faptul că e numit „referendumul dezbinării” (în Anul Centenarului Unirii) nu poate fi trecut uşor cu vederea.

Cel mai consistent articol postreferendum, dintre multele care au fost scrise, este cel al preotului Ioan Florin Florescu:

Calea Bisericii este pastorația, nu referendumul

„Revenind la referendum, acesta a căzut în primul rând nu la examenul politic al poporului, nici la testul grilă de pe buletinul de vot, ci la cel de cateheză și pastorație al Bisericii. Morala creștină nu se apără cu îndemnuri la vot în ultimul ceas și nici cu fluturași în cutiile poștale, ci cu exemplul personal credibil al preoților, cu o pastorație dedicată, cu cateheze în parohie, cu predici de actualitate, adică cu tot ceea ce conduce în oameni la formarea unei conștiințe creștine active și mărturisitoare.”

2. Omul evanghelic

„Cunoscuţi sub diverse denumiri generalizante, evanghelicii – o prezenţă relativ recentă în spaţiul românesc – îşi au de fapt rădăcinile în protestantism, mai precis în Reforma radicală. Din diverse motive, cel mai adesea exterioare acestei minorităţi religioase, studierea în scop ştiinţific a comunităţilor constituite de ei a început destul de tîrziu, luînd amploare abia în postcomunism. Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti este un volum colectiv în care cititorul interesat va descoperi informaţii inedite despre istoria şi identitatea evanghelicilor, despre locul pe care Biblia îl ocupă în viaţa lor (fiind abordate şi elemente de teologie şi hermeneutică biblică), dar şi despre operele arhitecturale sau literare realizate ori adoptate de aceste comunităţi eclesiale.”

http://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/6770

ACESTA este / ar trebui să fie, pentru evanghelicii români, evenimentul, nu doar al toamnei, ci al celor trei decenii postdecembriste – apariţia, pentru prima oară în cultura română, a unei astfel de cărţi, un tom de 800 de pagini, cu 19 eseuri.

Putem reține trei momente importante (pe lîngă Cazul Bodnariu), în perioada postdecembristă, pentru relaționarea evanghelicilor cu societatea românească, 3 cărți apărute la Editura Polirom:

2013 – Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante: documente (931 pagini)
2016 – Romanul Sărbătoarea Corturilor; pentru prima oară în cultura română, un roman (475 pagini) de o asemenea amploare are ca fundal pocăiții români
2018 – Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti (800 pagini)

3. Mazilirea lui Samy Tuţac

Mare gureş şi propagandist agresiv, voivodul baptist de Banat a fost din nou pus în situaţia de a explica atitudinea sa (aroganță și încăpățînare) în relația cu pastorii colegi și comitetul Bisericii Baptiste Betel din Timișoara.

Conform noilor reguli (introduse anul trecut în Statutul baptiștilor din România), urmează o adunare generală în care Samy Tuțac, ca pastor baptist, ar trebui să primească 75% dintre voturi pentru a rămîne pastor la Betel Timișoara, ceea ce e de neconceput după scandalul de ieri.

Nu încetez să mă minunez cum un astfel de om a ajuns președintele COmunității BCB Timișoara, dar, mai ales, vicepreședinte cu pastorala (sic!) la nivel național.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s