“În ultimii o sută de ani, au existat în Biserică două extreme cu privire la sfințire și sfințenie. Prima sublinia sfințirea ca o stare exclusiv exterioară. Dacă o femeie purta farduri, nu era sfântă. Dacă avea rochia mai sus de genunchi, nu era curată. EI bine, o femeie poate purta o rochie lungă până la câlcâie și părul prins în coc, să nu poarte nici falduri, nici podoabe, și totuși să aibă o privire seducătoare! Un bărbat se poate lăuda că nu a comis vreodată adulter, nici nu a divorțat de nevasta lui, și în același timp să poftească pe orice femeie care trece pe lângă el. Aceasta nu este sfințenie. Extrema aceasta s-a concentrat doar asupra trupului, însă sfințenia nu este o lucrarea a cărnii. Noțiunea aceasta a dus pe mulți creștini din biserică la legalism.
A doua extremă, care a devenit proeminentă în ultima parte a secolului al…
Vezi articolul original 242 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 