Uneori sint invidios pe oamenii „simpli”.
Nu-si bat capul cu notiuni cam abstracte pentru ei precum patria, biserica, cultura urbana.
Oamenii „simpli” dorm linistiti indiferent ce regim este – comunist, postcomunist, liberal sau iliberal.
Oamenii „simpli” se adapteaza aproape in orice conditii.
Oamenii „simpli” nu au nevoie de demnitate pentru a supravietui.
Oamenii „simpli” arata ca niste oameni… normlai, nu ca noi, mai mult mai mai putin intelectalai, care credem ca trebuie sa dobindim CONCEPTE si valori care sa ne motiveze viata si vitalitatea interioara.
Oamenii „simpli” par avea intotdeauna timp (si bani) de o bere, de un mic concediu, de stat la vorba cu un vecin sau doi.
Da, uneori sint pe oamenii „simpli”.
Dar imi revin repede.
De fapt, nu exista oamenii „simpli”.
Orice fiinta, fie si numai prin faptul ca a fost conceputa mai intii in mintea lui Dumnezeu, nu este „simplă”.
Nick Vujicic, cel de s-a nascut fara miini si fara picioare, a devenit una dintre cele mai speciale fiinte din istoria omenirii.
Unii oameni insa sint… simplisti.
In gindire, in actiune, in iubire. Si in moarte.
Pacatul simplismului e larg raspindit.
E o jignire la adresa lui Dumnezeu si a semenilor.
Am fost creati fiinte conceptuale si doxologice.
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază