De ce este mai important să ieşi sîmbătă la protest decît să te duci duminică la biserică

1. Pocăiții (numiți și evanghelici: baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie) s-au obișnuit cu statutul de minoritari în Republica România.

Mentalitatea sectară le-a asigurat „neo-protestanților” supraviețuirea, în perioada comunismului ateu, în ghetoul pocăiesc, dar a dus la subnutriția dimensiunii demnității (publice).

Ana Blandiana: „Protestele sunt singurul mijloc de dizolvare a umilinţei, care altfel ne-ar mortifica celula sufletului colectiv pentru alte decenii.”

2. Cel puțin de un an și jumătate, adevărul e în Stradă, nu în Biserică.

Tradiția protestantă (evanghelicii sînt postprotestanți) are de a face cu închinarea în duh și adevăr, dar NEAPĂRAT și cu spațiul public nonreligios.

Creștinismul e personal, dar nu e privat.

Dumnezeu s-a revelat în natură, în istorie și în Scripturi.

Căutarea (și proclamarea) adevărului nu trebuie confundată cu frecventarea habotnică a unei instituții religioase.

Larry Pyle: „Pentru mulţi oameni, mersul la biserică intră în aceeaşi categorie cu mersul la un meci de baschet sau fotbal.”

Vezi: Stop mersului la biserică

3. A fi „golan” are o semnificaţie mult mai importantă, în contextul istoriei postdecembriste, decît a fi „membru” într-o comunitate postprotestantă.

Din pricina neasimilării CONCEPTELOR social-istorice ale acestei perioade postdecembriste, postprotestanții români – prin promovarea unor concepții anistorice și, din nefericire și nonescatologice -, au ratat una dintre dimensiunile fundamentale ale Ekklesiei: comunicarea, în ambele sensuri, cu societatea (mai mult sau mai puțin secularizată).

A nu intra în politică (care înseamnă, însă, uneori, a intra în… ADMINISTRAȚIE, a intra în… DIPLOMAȚIE) poate fi o opțiune pentru postprotestanți.

A nu face politică nu este însă o opțiune. Cei care, cică, nu fac politică de fapt, prin inacțiune civică (sau de alt fel), oferă un spațiu LARG de acțiune șmecherilor care, prin mecanismele corupției, prind prilejul de avansare spre cele mai înalte poziții ale organizării statale.

Edmund Burke: „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”

Fără astfel de intenţii, oamenii buni care merg duminica la biserică, fără să iasă sîmbăta la protest, contribuie la triumful răului.

4. Credinţa creştină e foarte clară în cel puţin un aspect fundamental al ei – Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pe care nu-L văd, TREBUIE să-i iubească pe semenii lor, pe care îi văd.

Cristian Roșu: „Un aspect important al mişcărilor de stradă româneşti, începând cu anul 2012, este că strada a câştigat de fiecare dată.”

În condiţiile acestea, de implicare civică a semenilor noştri – Maratonul Civic durează, zi de zi, de un an şi jumătate -, participarea creștinilor postprotestanți la slujbele de duminică, dar și nu la protestele civice (și ALTE manifestații publice IMPORTANTE) indică un fenomen de ipocrizie și nepăsare față de semeni.

Costel Ghioancă: „Corupția, în toate formele ei, este o urâciune înaintea Domnului.”

Nu-i așa că, dacă ar fi fost mai puțină corupție în instituțiile eclesiale și confesionale, ar fi fost mai puțină corupție în Republica România? În instituțiile statale?

Teofil Stanciu: „UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea. Or acceptarea unor puncte de vedere diferite, critice, antipatice este un semn de normalitate, care ar putea dovedi că adevărul este mai prețuit decât supușenia slugarnică.”

UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

„Sursa răului nu e la vârful unui partid sau a unui guvern, ci e foarte aproape de fiecare.”, scria cineva în decembrie 2017.

TOȚI sîntem vinovați pentru teribila stare MORALĂ în care se află patria noastră.

Vezi:

Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii români