Un comentariu pe contul Facebook al lui Lucian Oniga – 25-26 iulie 2018

Lucian Oniga a postat un desen al băiatului său pe care scria: ORICE OM CARE ESTE POCĂIT VA FI LUAT LA CER.

Alin Cristea: Se perpetueaza, din nefericire, clieseul timpit cu pocaitu’. Crestinul va fi luat la cer, nu pocaitu”.

Lucian Si Veronica Oniga: Creștinul pocăit. Azi sunt miliarde de creștini. E bine să facem diferența.

Alin Cristea: Mai exista in vreo tara categoria social-confesionala pocaitii? Eu nu cunosc. Se saluta undeva crestinii cu… Pace? Timpenii pocaiesti.

Lucian Si Veronica Oniga: Alin Cristea te las să ai ultimul cuvânt ca să te bucuri. Eu îmi cunosc băiatul mai bine ca tine și știu ce a vrut să zică. Dar daca vrei să ai dispute teologice cu Simon, te aștept în vizită.

Alin Cristea: 1. Nu am de ce sa ma bucur daca am ultimul cuvint. DAR se vede ca am ce zice ca sa am ultimul cuvint. 2. Nu e vorba de baiatul nimanui. E vorba de un cliseu pocaiesc timpit. pe care l-am atacat in mai multe rinduri, nu doar aici. 3. Nu e vorba de disputa teologica. O disputa teologica implica CONCEPTE si cel putin doi preopinenti, ceea ce nu e cazul aici.

Claude Pop: Eu zic sa admiram desenul copilului

Alin Cristea: Desenul nu e inocent, nici postarea desenului nu e inocenta.

Tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. (Filipeni 4:8) 1. Desenul nu este adevarat, nu este vrednic de primit, nu este vrednic de cinste din pricina mesajului explicat exprimat in cuvinte. 2. Postarea nu este vrednica de primit, din pricina ca a dat ocazia atit la perpetuarea unui cliseu pocaiesc timpit, cit si la comentarii cu totul jenante. 3. Comentariile nu sint vrednice de primit. Sint badarane si comentatorii nu sint interesati de adevar, ci de o… kestie. Din nefericire, pina si cea mai importanta sarbatoare a crestinilor, Invierea (ca sa nu mai vorbim de Sarbatoarea Nasterii Mintuitorului) este pervertita in bisericile pocaitilor de structura programului, copiii, cit mai mici, sint bagati in fata si parintii, bunicii si asistenta zimbesc cu condescendenta, in loc sa se concentreze, cu seriozitate si recunostinta, asupra sarbatorii.

Alin Cristea: Exista pocaiti in alte tari? Nu, nu stiu sa existe. Se saluta in alte tari cu Pace? Nu, nu stiu sa se salute cu Pace. Evreii se saluta cu Shalom (pace); arabii au un salut care contine cuvintul Pace. Evanghelicii americani nu s-ar saluta cu Peace! (Pace) intrucit asta e salutul hippiotilor.

Pocaitii constituie un segment social-confesional din Romania care nu are coordonate identitare decit la nivel nondoctrinar. E trist ca sint cunoscuti ca cei care nu beau si nu fumeaza, si nu sint cunoscuti ca cei care nu mint si nu birfesc. La nivel doctrinar, pocaitii sint postprotestanti. Pot fi numiti evanghelici baptistii si crestinii dupa Evanghelie, dar nu si penticostalii. Astfel, in articole in limba engleza si in carti traduse in romaneste (precum Istoria crestinismului, la Editura Polirom), apare sintagma: Evanghelicii si penticostalii.

Pocaitii, care puteau fi recunoscuti pe strada pe vremea lui Ceausescu dupa sotiile lor, care nu purtau cercei si purtau batic, nu constituie un grup social-confesional coerent – evolutiile postdecembriste au adus schimbari oarecum majore in ghetoul pocaiesc. Se observa un curent antiintelectualist nonteologic (cu accent pe muzica, rugaciuni si invirteli de afaceri) care, in mod eronat (caci nu e teologic, ci nonteologic), incearca sa pastreze anumite coordonate (nonidentitare) in ghetoul pocaiesc. Astfel de antagonisme au existat intotdeauna in istoria Bisericii (iar perioada bisericii primare e idilizata).

Faptul ca pe un desen al unui copil de pocait apare substantivul pocait (care nu apare in Biblie) si nu verbul a se pocai (care apare in Biblie) spune mult, in contextul postdecembrist la care m-am referit mai sus. INSIST asupra faptului ca urmasilor lui Hristos li s-a dat numele de CRESTINI. Discutia despre cit de autentic e un crestin e, de obicei, una gretoase. Dupa cum BINE stim, Biblia contine multe exemple de oameni ai lui Dumnezeu care au gresit, ba au gresit intr-un mod de neiertat, dupa mintea noastra. Totusi, Dumnezeu a gasit cu cale sa se uite la INIMA lor, la cum s-au POCAIT ( a se citi: cum s-au CAIT). De asemenea, stim si exemple cind Dumnezeu a pedepsit excesiv, dupa mintea noastra. Doar pentru o minciuna sa-i omoare pe Anania si Safira? Pocaitii consuma MULTA energie pentru a se ocupa de etichetele de care se ocupa, de fapt, DUMNEZEU. Ghetoul pocaiesc are nevoie de resursele acelea sa fie orientate spre ceva nobil. A birfi si a fi rau nu e ceva nobil. Facebook contribuie, din plin, la birfa pocaitilor, care nu se multumesc cu birfa din cutea bisericii si din alte locuri.

Partea cea mai rea din acest cliseu cu pocaitu’ – si acum ajungem la chestiunea TEOLOGICA – e ca induce in masele de pocaiti IDEEA ca trebuie sa faci ceva, ca trebuie sa fii cumva, ca sa ajungi in rai. Nu comportamentul e dimensiunea TEOLOGICA, ci centrul de comanda care coordoneaza comportamentul. Se observa lesne ca exista interes pentru imaginea pe care o lasa pocaitii. Pai nu aceasta imagine conteaza, decit pe plan secundar, cind e vorba de cum circula Evanghelia, prin comunitatile de crestini, in societate. In ceea ce priveste chestiunea SOTERIOLOGICA, mintuirea se datoreaza in intregime lui Hristos, Cel Sacrificat, Inviat si Inaltat. In ceea ce priveste minturirea noastra, noi trebuie sa NU facem nimic. Sa nu adaugam nimic la mintuire. Noi credem, fara credinta e cu neputinta sa-I fim placuti lui Dumnezeu. De aceea CREDINTA e cea mai mare, nu dragostea (din punct de vedere TEOLOGIC, adica singurul punct de vedere care conteaza). Comportamentul nostru frumos (speram!) e REZULTATUL mintuirii si, daca in cazul mintuirii nu exista diferenta intre cei mintuiti, in cazul RASPLATIRII ceresti exista diferenta intre cei mintuiti.

Pocaitii care vor cinta mai putin si se vor ruga mai putin (pocaitii nu au o TEOLOGIE a rugaciunii) isi vor putea reorienta resursele fizice, psihice si mai ales SPIRITUALE spre invatatura apostolilor, fringerea piinii si legatura frateasca si APOI spre rugaciuni. Ghetoul pocaiesc nu incurajeaza cresterea spirituala. Mincarea preferata e lichida – muzica si rugaciune.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s