Biserici postdecembriste (1) – Providenţa ORADEA

În 29 mai 2016, Biserica Baptistă Providența din Oradea a aniversat 20 de ani de existență. Avînd numele Credința în primii ani, această biserică a avut parte de o istorie scurtă, dar intensă, în care epoca de tranziție și-a spus cuvîntul, mai mult sau mai puțin aprig.

Site-ul Bisericii Providența, relansat anul acesta – după ce a fost nefuncțional cel puțin 2 ani -, nu conține un istoric al bisericii.

Există o minimografie de jumătate de pagină realizată de Dan Mierluț și Ofelia Georgiu, în volumul „Istoria bisericilor baptiste din România” (2006), editor: Ioan Bunaciu, şi pe YouTube înregistrarea (cu un aparat foto) istoricului bisericii prezentat la aniversarea din 29 mai 2016 de către pastorul Ștefan Iluțan, realizată de Alin Cristea.

Nu cunosc nici o biserică baptistă (sau penticostală) din țară sau diaspora care să fi primit, într-un timp scurt, atîtea binecuvîntări din partea lui Dumnezeu. Mă refer la resursele umane, financiare și de alt fel de care a beneficiat această comunitate de baptiști.

Biserica Emanuel (Nr. 2) din Oradea a fost celebră, în mediul confesional evanghelic românesc, începînd cu trezirea din anii ’70, pe vremea pastorilor Liviu Olah și Iosif Țon, și a constituit un tipar de evoluție la care multe biserici au privit, cu speranță.

BBSO (Biserica Baptistă Speranța din Oradea), puii emanueliștilor, a creat un alt tipar de dezvoltare eclesială în anii 2010, cu evidente re-tușări în registru contemporan (agresiv).

Biserica Providența ar fi trebuit să fie un BBSO moderat.

La ora actuală, consider tiparul Providența, varianta anilor 2000, mai important decît tiparul Emanuel anii ’90 sau tiparul BBSO 2010.

Din prisma simbolismului său (confesional), Providența rămîne, ca icon identitar, reperul baptist cel mai important din Oradea și din țară din perioada postdecembristă a evanghelicilor români.

Tiparul Providența 2000 a fost, exprimată în cuvinte sau în rugăciunile inimilor,  speranța pentru secolul XXI al baptiștilor români. A fost o etapă pe care BBSO a sărit-0 și probabil vor exista consecințe nefaste în viitor din pricina aceasta.

În prezent, Biserica Providența este, precum sugerează fotografia recentă, fără „nume”.

În ultimii ani a avut loc emanuelizarea Providenței, mai mulți reprezentanți ai emanuelismului negruțian fiind invitați, în repetate rînduri, să predice la Providența.

Teofil Stanciu (Biserica Providența), cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri în lb. română), scria în 24 martie 2017 pe Facebook:

„UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea.”

UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

Unul dintre vectorii identitari ai Bisericii Providența este rezistența pe care a avut-o în fața invaziei emanuelismului negruțian. Providența a fost cazemata care a rezistat, de-a lungul anilor, în fața unui sistem corupt binecunoscut în Bihor, dar și în țară (și diaspora), sistem care și-a găsit în ultimii ani, din nefericire, un aliat în persoana actualului pastor al Bisericii Providența, pe care l-a cocoțat și pe platforme la importante adunări publice în centrul orașului.

La aniversarea celor 20 de ani ai Bisericii Providența au participat pastorii bisericii de-a lungul anilor, cu excepția lui Paulian Petric, aflat la Londra.

Au vorbit toți, a fost mai mult sărbătoarea pastorilor decît sărbătoarea bisericii.

Teoria lui Emil Bartoș, care merită îmbrățișată DOAR pînă la un anumit punct, este că fiecare pastor a avut rolul său, Dumnezeu l-a folosit pe fiecare la momentul potrivit.

Partea proastă a acestei teorii rezultă în evitarea asumării responsabilității pentru momentele nereușite din istoria biserici ale pastorilor, instaurarea unei păci neîntemeiate pe fundamente morale solide și amnezia compensațiilor, cum ar trebuie să fie, după etica creștină.

De asemenea, în contextul actual al bisericii, se induce o anumită percepție falsă, conform căreia Biserica Providența ar fi intrat în normalitate (după reconcilierea conducerii bisericii cu Lucian Ciupe, respectiv cu Emil Bartoș).

Vezi: Comentariu: Biserica Baptistă Providența ORADEA – 20 de ani (9 iunie 2016).

Providența, ca și BBSO și alte biserici postdecembriste, suferă de sindromul prezenteismului nonidentitar.

Bisericile recente au o dinamică care pune accent pe evenimente, nu pe IDENTITATE.

Dacă o să se întîmple ceva cu liderii de la BBSO, cum s-a întîmplat și cu liderii de la Providența, și peste 5-10 ani nu o să mai fie la BBSO Cristi Sonea și Răzvan Rește, liderii care vor fi în continuare se vor concetra pe EVENIMENT sau pe IDENTITATE?

Evenimentul poate fi oricînd organizat, mediatizat, politizat. Dar IDENTITATEA este, de fapt, vectorul fundamental al unei comunității de creștini baptiși. Iar identitatea are de a face cu ÎNTREAGA istorie a comunității, cu toate evenimentele și incidentele care au avut loc.

Modul în care o comunitate evanghelică învață din succesele și nereușitele ei va avea un rol foarte important pentru viitorul acelei comunități, ba chiar și pentru viitorul altor comunități, care pot trage învățăminte IMPORTANTE.

IDENTITATEA Bisericii Providența conține un grad înalt de simbolism. Deși e vorba de o istorie scurtă, de circa 20 de ani, avem de a face cu o sferă de evenimente și oameni care și-au pus amprenta în mod decisiv asupra acestei biserici. Și nu doar asupra acestei biserici.

Din 2004 (inaugurarea în 19 decembrie), comunitatea baptiștilor din cartierul Nufărul din Oradea se numește Providența, iar perioada pastoratului lui Emil Bartoș – cu Paulian Petric pastor asistent, Silviu Tatu pastor învățător și Iulian Teodorescu presbiter cu muzica – a rămas în memoria colectivă, în mediul confesional evanghelic românesc, drept una a succesului acestei biserici.

Da, orădenilor le place să meargă la inaugurări de biserici. 🙂

De-aia era plină Biserica Providența în 19 decembrie 2004.

Dar în 25 iunie 2017 – cînd Alin Cristea a intrat în pantaloni scurți roșii în timpul predicii și a fotografiat rîndurile goale – erau 100 de scaune goale ÎN FAȚĂ.

În afară de cele aproximativ 75 de scaune goale care pot fi numărate în poza de mai jos, mai erau scaune goale în față și în al 4-lea tronson, care nu e prins în imagine.

Cronologia nu este suficientă pentru a da măsura unei biserici.

IDENTITATEA este vectorul principal al unei biserici, al unei familii și al unui umanoid care, din perspectivă creștină, este considerat PERSOANĂ.

Organismul eclesial are un puls care e diferit în diferite etape.

Cronologia oferă date și informații importante, dar cum se măsoară pulsul uni organism eclesial?

Acest articol a fost conceput astfel încît să fie completat în zilele și săptămînile următoare, atît de către Alin Cristea, autorul articolului, membru fondator al Bisericii Providența, cît și de alții care au cunoscut cîte ceva din pulsul organismului eclesial PROVIDENȚA, fie din interior, fie din exterior și vor să lase cîteva rînduri despre Biserica Providența.

Vezi: POZE: Biserica Baptistă Providenţa ORADEA – 20 de ani

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Biserici postdecembriste (1) – Providenţa ORADEA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s