Petre Guran: Religia civilă

„Conceptul de laicitate, inclusiv excesele sale, precum expulzarea ordinelor monastice și a învățămîntului confesional din Franța în 1905, este un produs al modernității politice în Franța. El a fost adoptat și de alte state europene în secolul XX sau adaptat particularităților istorice ale unor societăți puțin diferite. Revoluția franceză, însă, a pus bazele acestei politici prin două acțiuni care denotă aceeași intenție, pe de o parte încercarea de a instaura o religie nouă, bazată pe un cult al rațiunii, pe de altă parte obligarea clerului catolic de a depune un jurămînt de fidelitate față de națiune și față de hotărîrile Adunării Naționale. Acest jurămînt s-a numit Constituția civilă a clerului. Cei care au refuzat jurămîntul, fiindcă erau sub jurămînt de fidelitate față de papă, s-au numit refractari și au făcut obiectul persecuțiilor din partea guvernului revoluționar. De atunci încoace, Franța a pendulat între forme de persecuție și excluziune a catolicismului și ocazionale reapropieri față de scaunul ponitifical, fără însă a redefini locul catolicismului în construcția națională. Pînă azi, bisericile de dinainte de 1789 au rămas proprietatea statului francez, eventual deschise cultului după un program agreat.”

http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/religia-civila

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s