„Narcisist şi fără suficientă suprafaţă intelectuală, omul insistă să se pună în scenă. A ajuns, ce-i drept, să sperie, mitocăneşte, dar benefic, o Europă nevolnică, smulgându-i promisiunea salvatoare de a-şi face datoria. Şi de a-şi majora, în fine, sensibil, bugetul militar. Pentru ca apoi să-şi dea cu stângul în dreptul şi să răstoarne impardonabil, la Helsinki, în faţa lui Putin, găleata cu binele făcut.
La pachet, Trump a trădat, involuntar, şi America. Pe care în loc s-o apere „first”, cum a promis, a comis nesăbuinţa de a-i dezavua serviciile secrete în faţa unui duşman căruia, laş, i-a acordat prioritate. Dar aşa vituperat cum e, în vest, unde stârneşte, orice ar face, nemeritate, vulcanice pasiuni, de cine să mai asculte Trump, dacă nu de instinctul anti-establishment care i-a câştigat preşedinţia?”