Iosif Ţon: “Pentru cei ce n-au trăit minunea de la Oradea, trebuie să descriu cum predica Liviu Olah. Se ridica la amvon şi începea foarte simplu, ca o discuţie oarecare. Dar la câteva minute după acest început obişnuit se simţea ca un vuiet şi se simţea că a coborât acolo prezenţa şi puterea lui Dumnezeu. Lui Liviu i se schimba brusc vocea şi din clipa aceea vorbea cu o voce adâncă, profundă, pasionată. Lumea începea să plângă în hohote sub puterea prezenţei lui Dumnezeu. Nu mai auzeai ce spune omul, ci simţeai că eşti în prezenţa lui Dumnezeu şi că ai tu acolo o întâlnire cu Dumnezeu şi îţi vorbeşte direct Dumnezeu. Aşa ceva nu am mai văzut nicăieri şi la nici un alt predicator din lume.”
Dănuţ Mănăstireanu: “Se spunea pe atunci că acest om se roagă cel puţin patru ore pe zi, dar nu l-am auzit…
Vezi articolul original 507 cuvinte mai mult
