Alin Cristea: Dubla calitate de minoritar

Provin dintr-o minoritate religioasa – baptistii.

Ba chiar dintr-o minoritate si mai ingusta – cei care au cultul adevarului.

In aceasta dubla calitate de minoritar, sint obisnuit cu ironiile si batjocurile, dar asta nu inseamna ca le accept in orice conditii.

Si, in aceasta dubla calitate de minoritar, sint rezistent, am cultura rezistentei.

De citit cartea lui Vasile Ernu – Sectantii – ca vorbeste despre mentalitatea sectantilor (din URSS) si rezistenta lor.

Pe de o parte, minoritarii construiesc o realitate paralela, astfel incit sa nu aiba de a face cu statul.

Pe de alta parte, in secolul XXI, institutiile religioase ale minoritarilor trebuie sa aiba de a face cu statul, intr-un context de liberalism pluralistic.

Revenind la persoana mea si activitatea publica pe Internet (de 15 ani, in regim de voluntariat), e clar ca am rezistat si ca pot rezista.

Dar asta are de a face si cu contributiile financiare si/sau de alt fel al multor persoane, nu cunosc o parte dintre ele.

Dar ele cunosc destul de bine activitatea mea publica astfel incit sa ia decizia de a o sustine financiar, macar o data.

Deci… o alta minoritate. 🙂

Daca mai are cineva o activitate precum cea a mea, in lb. romana sau lb. engleza, anuntati-ma, ca imi va fi de folos si, apoi, prin ceea ce dau si eu mai departe, va va fi de folos.

Alin Cristea este cea mai ampla sursa de informatii din mediul confesional evanghelic romanesc (baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie si altii), din tara si diaspora.

Alin Cristea nu este insa reprezentantul nici unui grupuscul confesional, al vreunei institutii religioase, nici inregimentat politic, religios, financiar sau in vreun alt fel.

Independenta mea nonideologica si autonomia mea (rezist de 5 ani si jumatate in chirie, fara sa am vreun venit lunar, doar din donatii) sint atuuri importante intr-un context mediatic obez, haotic si pervers.

Pregatirea mea academica (1. topografie miniera, 2. teologie baptista) indica disciplina ampla pe care o am de a lucra cu informatii si IDEI.

In al doilea rind, abilitatile mele artistice (muzicale – vioara, pian, chitara clasica), dar si elementele de cultura artistica (muzicala) pe care le-am dobindit, indica latura mea estetica (si inventiva).

In al treilea rind, faptul ca sint prezent cu comentarii in MULTE locuri si cele 100 de bloguri, pe linga blogul principal Romania Evanghelica (49.000 postari in 8 ani) / RoEvanghelica (21.000 postari in 2 ani) indica ca sint activ (nu activist).

Nu doar ca am luat atitudine fata de coruptie pe Internet, ci am participat la proteste, inclusiv de unul singur in fata Bisericii Baptiste Providenta din Oradea, unde sint membru fondator (de 22 de ani).

De 1 an conducerea acestei biserici plateste gardieni sa nu ma lase sa intru pe proprietatea acestei instituii religioase.

In 24 decembrie 2017, la ora 12.00, doi gardieni m-au batut in curtea bisericii (asta insemnind inclusiv o lovitura cu bocancul cind eram la pamint).

De-a lungul anilor, am fost facut pe Internet:

Porc nerușinat, scroafă ordinară, papagal scrijilat, cîine de Oradea/Petroșani, lătrău, papagal neobrăzat și netrebnic, birjar spurcat, vidanjor ordinar, pervertitule, băiete-castravete, la troacă cu tine!

(unul singur a reusit sa produca lista asta de invective intr-un singur articol; credeti ca e vorba de un ticalos? E vorba de un medic baptist!)

Al medic (baptist?), care a fost cindva medicul lui Ion Iliescu, m-a porcait in fel si chip.

Au trecut anii si eu sint tot aici, in spatiul public, loial adevarului si constient ca trebuie sa platesc un pret pentru asta.

Gugustiucii de genul mentionati mai sus sint ofiliti, nu au avut si nu au, precum am avut si am eu, detenta teologica si teleologica (o finalitate a demersurilor lor in spatiul public).

Impresia mea e ca va trebui sa repet astfel de mesaje – sa amintesc din activitatea mea si sa va sugerez sa contribuiti financiar si/sau in alt fel la sustinerea proiectelor in derulare in spatiul public.

In aceste vremuri, miscarile civice au purces la solicitarea de sustinere financiara, pentru amenzile mari si numeroase pe care le-au primit protestatarii, dar nu numai. E nevoie de un spatiu unde sa se intilneasca citiva lideri si sa discute, e nevoie de scaune, birou, computer, scanner, mocheta, telefon etc.

Imaginati-va ce bine ar fi fost daca mobilizarea aceasta tehnica avea loc acum 6 ani, in 2012. Acum protestatarii ar fi putut sa aiba mai multe initiative si sa comunice mai eficient.

Acelasi lucru e valabil si in cazul meu. Cu cit donatiile se inmultesc, cu atit eficienta activitatii mele PUBLICE creste.

A fost grozav toamna trecuta cind un tinar din Cluj (pe care nu l-am intilnit niciodata si nu am prea conversat pe Facebook) m-a intrebat ce numar am la pantofi, ca sa-mi trimita niste cizme.

Cu cizmele acelea am trecut iarna. Dar tinarul mi-a trimit si doua perechi de pantofi, cu care am trecut primavara is voi trece vara. 🙂

Si a mai pus in pachet conserve, dulciuri si bani.

Am dat doar un exemplu.

Zilele trecute, de ziua mea, am reusit sa imi cumpar cartea „Va vedem”, de Ramona Ursu, a doua despre protestele Rezist, dupa „Noaptea, ca hotii”, aparuta anul trecut.

Am nevoie de informatiile adunate in aceste carti, ca si in cea a lui Grigore Cartian, „600.000”, pe care am achizitionat-o in decembrie, cind a fost la Oradea.

Dupa cum unii stiti foarte bine, ritmul meu de lucru e cumplit. In fiecare zi stau multe ore pe scaun, selectind informatii din diverse domenii pentru a le oferi cit mai repede si CONVINGATOR cititorilor mei.

As vrea, de citiva ani, sa reduc ritmul si sa acord mai mult timp si mai multa energie polemicilor in spatiul public.

De asemenea, as vrea sa scriu o trilogie: Vremi de tranzitie.

Vol. 1 – Fiii risipitori
Vol. 2 – Ciao, nevasta!
Vol. 3 – (Rezist)

As avea in centrul constructiei epice o familie cu 4 fii din Valea Jiului, anii 70-80, incepind cu greva minerilor pina la decembrie 89.

Al doilea roman: anii 90 – atitea schimbari in Romania., printre care si dobindirea libertarii de exprimare de catre comunitatile religioase.

Al treilea roman: anii 2000 – pe fondul cazului Bodnariu si al luptei pentru familia traditionala, dar si al miscarilor Rezist, cei patru fii risipitori isi regasesc drumul spre radacinilor lor.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Alin Cristea: Dubla calitate de minoritar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s