Alin Cristea: Am mai pierdut un prieten

Am mai pierdut un prieten.

Nu unul virtual, ci unul din anii de liceu.

Ma rog, il consideram prieten.

L-am confruntat public cu o afirmatie a sa PUBLICA in care il aprecia pe Ceausescu (probabil era sictirit din pricina vremurilor actuale).

Considerindu-l prieten, nu am fost foarte direct, ci minimalist.

Probabil tocmai aluziile l-au enervat si a scris in PUBLIC un mesaj urit de tot.

L-am anuntat ca nu vom mai fi prieteni niciodata.

Daca imi scria in privat aceleasi lucruri, as fi reactionat la fel.

Ieri am anuntat ca intrerup orice legatura cu rudele mele din cea mai numeroasa familie – o sora a tatalui mei care are 8 copii si numerosi nepoti si stranepoti.

Din pricina unuia dintre ei, care a permis, pe contul lui de Facebook, MINCIUNI, dezinformari si badaranii la adresa mea.

Acum 3 ani mi-am luat la revedere public de la alta sora a tatalui meu (si de la sotul ei), invocati de mai multe ori ca prieteni de o persoana care a scris de mai multe ori pe Internet MINCIUNI, dezinformari si badaranii la adresa mea.

In ultima luna, m-am dez-prietenit de citeva persoane la care tineam, dar nu consider ca e sanatos (nici pentru mine, nici pentru ele) sa trec peste MINCIUNILE; dezinformarile si badaraniile (altora) pe care le-au gazduit in spatiile publice pe care le administreaza.

Imi declar, din nou, intentiintele de a nu fi prieten cu nici un mincinos sau cu cineva care permite MINCIUNI, dezinformati si badaranii la adresa mea (sau a altora) in spatiile publice pe care le administreaza.

Acum aproape 2 ani am semnalat aceeasi problema in legatura cu Teofil Stanciu (pe care il apreciez ca eseist, dar il critic ca evanghelic nondinamic).

A permis pe contul lui de Facebook M, D, B la adresa mea. Desi am semnalat public ca am solicitat 2 persoane din Biserica Providenta ca sa mergem sa discutam cu el (conform indicatiilor lui Isus din Matei 18), situatia a fost complicata de pastor, care a produs ALTE minciuni la adresa mea si nu am avut ocazia sa il confruntam pe Teofil Stanciu.

Saptaminile trecute situatiunea s-a repetat, Idiotul obraznic Ciprian Simut nu a fost atentionat de Teofil Stanciu.

Am anuntat public ca nu il voi mai saluta pe Teofil Stanciu, nici pe Corneliu Simut, fratele lui Ciprin Simut.

Am intrat, asadar, intr-o noua etapa de actiune a mogulului blogosferei evanghelice – sanctionarea rudelor celor vinovati.

Nu are rost sa incercati comentarii la adresa acestei proceduri, nu aveti suficiente informatii ca sa stiti de ce am pasit in aceasta noua etapa de sanctiuni.

Lupt de vreo 10 ani cu aceasta chestiune, cu pastori, bloggeri si altii. Spre deosebire de bloguri, unde responsabilitatea e mult mai clara, pe Facebook exista obiceiul FOARTE DE RAU de diseminare a MINCIUNILOR, dezinformarilor, badaraniilor.

In NUMEROASE rinduri am atras atentia asupra responsabilitatii celor care administreaza spatiile publice.

In vreo doua rinduri, Marius Cruceru (al carui prim blog a fost cel mai mare producator de M, D, B) a recunoscut public ca a gresit permitind multe comentarii urite.

As putea scrie mai multe, as putea da o droaie de exemple (pe unele, nu putine, le-am pus pe blogurile Romania Evanghelica si pe RoEvanghelica), dar acum vreau doar sa reinnoiesc declaratiile mele publice de loialitate fata de adevar si de lupta impotriva MINCIUNILOR, dezinformarilor, badaraniilor.

Patria mea e un piticot in primul rind din pricina cetatenilor ei, nu din pricina liderilor politici, economici, culturali, religiosi.

O durere mai mare simt din cauza faptului ca in mediul confesional evanghelic romanesc (din tara si diapora) coruptia este raspindita, iar loialitatea fata de adevar este o atitudine rara.

Am incercat sa fiu relational si voi face in continuare eforturi relationale.

Resping categoric orice acuzatie ca ma dau mare, dar in acelasi timp sa nu creada cineva ca uit cit de mare sint.

Dumnezeu a ingaduit sa acumulez nu doar inteligenta, ci si intelepciune, mi-a daruit MULTE in aceasta viata si cui i s-a dat mult i se cere mult – asta e regula divina.

Conform preceptelor crestine (dar nu cele ale bisericilor institutionalizate, care nu se uita la lucrurile care nu se vad, care nu sint trecatoare, ci se ocupa cu lucrurile care se vad), nu ar trebui sa existe nimic mai presus de loialitatea fata de adevar, ucenicul lui Hristos nu poate sa puna mai presus de Stapinul Sau pe mama sa, rudeniile sale, prietenii, cariera, pasiunile sau orice altceva.

Nu e normal, din punct de vedere omenesc, ca cineva sa-si petreaca ziua de nastere, la 50 de ani, singur. Cum mi s-a intimplat mie anul trecut.

E trist, daca nu chiar tragic, din punctul de vedere omenesc, sa-ti pierzi din prieteni la 51 de ani.

Nu bucuria (sau tristetea) e definitorie pentru viata crestina.

Sint suficiente exemple in Biblie si in Scriptura.

Nu sa fim apreciati e prima nevoie a noastra, ci sa stim cine sintem.

Inca o data, va anunt ca stiu (prea bine) cine sint si actionez in consecinta.

Sint responsabil de ce mi s-a dat in aceasta viata si incerc sa administrez tezaurul acumulat prin voia lui Dumnezeu astfel incit sa primesc rasplata la Banca Cereasca.

Nu, nu e Mondiala, nu e Monetara, e… Extra-Terestra.

Folosesc, dupa cum vedeti, acest pretext pentru a va da de gindit, cititotilor mei, poate acum sau in viitor veti o lua o decizie dureroasa, dar sanatoasa: intii Adevarul – Isus, dar si declaratiile propozitionale publice despre diverse chestiuni din viata noastra, apoi oricine altcineva: mama, rudele, prietenii, sefii, preotii, cariera, pasiunile etc.

Dupa cum stim (sau ar trebui sa stim), avem nevoie de CRIZE, ca sa renuntam la o mentalitate veche si sa dobindim o alta mentalitate.

Da, familia ne poate ajuta in astfel de crize, si biserica.

Pentru mine familia si biserica au fost influente formatii in viata mea (alaturi de trei influente individuale), dupa cum am declarat intr-un context public, iar Andrei Plesu a intrebat: Biserica din Petrosani, domnule Cristea? Da, am raspuns.

In acelasi timp, in ultimii ani am declarat ca baptistii m-au format si m-au deformat.

FIECARE trebuie sa dobindim discernamintul de a distinge intre partea buna a influentelor din viata noastra si partea rea a ACELORASI influente.

Mi-ar fi placut sa gasesc un alt palier de polemica cu rudele mele si prietenii mele, unde sa nu fiu nevoit sa recurg la gesturi radicale.

Nu l-am gasit. In cazul lor. E doar o constatatre.

O alta constatatre e ca Alin Cristea a avut si are un rol in spatiul public (in primul rind in mediul confesional baptist, dar si cel mai larg, evanghelic).

Cum am mentionat cu alte ocazii, mai ales in ultimul an, mostenirea ideatica pe care o las, in afara insistentei pe loialitatea fata de adevar, se refera la gindirea logica si gindirea teologica – cele doua fiind reprezentate de nevasta lui Iov si Iov.

Dumnezeu inalta pe cine vrea si coboara pe cine vrea.

Cind vrea El si cum vrea El.

Daca vrem sa stim cine sintem, atunci ar trebui sa ne intereseze in primul rind dimensiunea relationarii pe verticala, apoi pe orizontala.

Sint si eu, ca oricare alt crestin, in proces de disciplinare spirituala si sfintire.

De imi puteti fi unii alturi, nu va sfiiti. Dar nu calcati, cu dimensiunea terestra, pe dimensiunea extra-terestra.

Sintem din neam de Dumnezeu (Pavel a citat in Areopag din poeti greci) si in El avem viata, miscarea si fiinta.

Tot in Dumnezeu avem si rudele si prietenii si cariera si destinul.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Alin Cristea: Am mai pierdut un prieten

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s