Anca Manolescu: Corupţii ca persoane

„Chemarea e făcută tuturor, răspunsul aparţine fiecăruia. Iisus nu s-a adresat categoriilor colectivului. În faţa mulţimilor, în faţa oponenţilor, în faţa apropiaţilor, s-a adresat mereu interiorităţii umane, responsabilităţii ei în lumea de aici şi în cealaltă.

Dacă Biserica Ortodoxă vrea să-şi iradieze mai viu prezenţa în societatea mare, nu e oare potrivit să-şi îndrepte în primul rînd atenţia, chemarea, mesajul către persoană, să stîrnească examenul de sine al individului? Creştinismul, religia în genere vorbesc mult despre comunitate, comuniune; dar acestea se construiesc pe oameni vii, pe conştiinţe treze, nu pe categoriile colectivului. Desigur, rostul Bisericii este preponderent non-mundan. Ea are în grijă destinul spiritual al persoanei credincioase. Dar acest destin se joacă nu numai „dincolo“, ci şi aici, încă de aici. Şi nu numai în spaţiul Bisericii ori în intimitatea rugii, ci şi în actele vieţii sociale. Pe urmă, chemarea la luciditate, la interogaţia de sine poate avea ecou în orice suflet, angajat sau neangajat religios. Poate fi semnificativă pentru mulţi. Pentru binele comun, nu ar fi oare folositor ca Biserica să se adreseze public fiecărei conştiinţe, fiecărui „tu“, libertăţii şi responsabilităţii lui?”

http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/coruptii-ca-persoane

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s