Sufocat în mijlocul adunării

Valentin Făt

(Notă: scriam un studiu pe Romani 14 și voiam să alcătuiesc o scurtă încheiere. Am tot încheiat până a rezultat textul de față.)

Observ ceva ciudat în adunările noastre. Oameni care au trăit aproape o viață de om în biserică și tot imaturi au rămas. Tot slabi în credință, așa cum îi numește apostolul în Romani 14. Trag după ei un cârnaț interminabil și inepuizabil de obiceiuri, ca evreii din vremea Noului Testament. Tot tributari părerilor îndoielnice. Trecerea anilor nu i-a ajutat să se înrădăcineze tot mai adânc în Hristos și în Evanghelia Sa, ci în tradiții și obiceiuri străine Scripturilor, dar familiare lor și culturii lor. Atunci când vine vorba despre schimbare, aceștia se împotrivesc în mod automat și arată tuturor că nu ai voie să schimbi, invocând argumentul apostolului: dacă fratele se poticnește…ah, acest magic cuvânt! Aproape că aș fi de acord cu ei și n-aș mai schimba…

Vezi articolul original 588 de cuvinte mai mult

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s