Povestea vieții noastre – Gabi Luncă și Ion Onoriu, Succeed Publishing, Medgidia, 2010, 287 p.
“Eram într-o stare jalnică, îmi era și sufletul pustiu, nu numai curtea și casa. Am îngenuncheat lângă pat și am început să strig la Dumnezeu, în hohote de plâns. Eram disperată că nu am copii! Nu știu cât oi fi stat în genunchi în rugăciune, dar știu că tare eram amărâtă, aveam o mare durere în suflet.
Durerea era cu atât mai mare cu cât nu eram liniștită nici cu privire la Onoriu. Adevărul era că nu-mi convenea deloc când Onoriu pleca la Fântânele. Știam că are copii și deci are obligații față de ei, dar mai știam că se vede și cu fosta soție. I-am spus Domnului atunci tot ce nu puteam spune oamenilor. Spunându-I Lui toate necazurile mele, simțeam că inima mea plină de necazuri și amărăciune începe să se ușureze. În strigătul…
Vezi articolul original 319 cuvinte mai mult
