Un comentariu pe blogul lui Octavian Baban – 3 mai 2018

Octavian Baban: Intr-o lume a dezordinii și imoralității abuzive, Dumnezeu creează un popor al Legii, Israelul. Într-o lume a disciplinei dure și nemiloase a imperiului roman, Dumnezeu creează un popor al credincioșiei și al iubirii de oameni, Biserica.

Alin Cristea: E cam riscant sa numim Biserica cu acelasi concept – popor. Deseori intilnim clisee postprotestante prin care se spiritualizeaza naratiunile Vechiului Testament. Ar fi poate mai de folos daca am adopta sintagma lui John Stott – noua societate a lui Dumnezeu.

Corneliu Chiriluță: Dar nu o numește și Petru tot popor? Ai zice că o face chiar ostentativ în 1 Petru 2.10-11… culmea, chiar citând scripturi vechi, pe proorocul Osea… deci chiar n-ar face-o din greșeală.

”Noua societate” parcă sună a terminologie de-a Sălii Regatului 🙂

Alin Cristea: Pentru baptistii romani probabil suna, obisnuiti cu versetificarea, nu cu IDEI.

Corneliu Chiriluță: Right. Rămâne întrebarea dacă biserica ajunge să fie numită popor doar prin analogie cu poporul Israel din vechime, sau dacă nu cumva chiar poporul din vechime a fost un antetip a ceea ce urma să fie biserica: un popor. Any thoughts?

Alin Cristea: Nu, nu ramine intrebarea asta. Ramine aceeasi responsabilitate, pentru fiintele create de Dumnezeu dupa asemanarea cu Sfinta Treime, comunitate de Persoane, sa CONCEPTUALIZEZE.

Alin Cristea: Nu e biserica Templul Duhului Sfint? Ah, Templu! Suna… iudaic. Chiar pagin!… Si a terminologie a Salii Regatului, desigur. 🙂 Teologia trinitariana trebuie sa stea la baza eclesiologiei, nu ceva din Vechiul Testament.

Corneliu Chiriluță: You funny, dar da, are sens. Conceptul primează terminologiei VT care nu are cum să fie decât restrictivă. Imaginea poporului nu îl poate defini pe un Dumnezeu Universal creator al tuturor, pentru că poporul prin definiție trebuie să se distingă de alte popoare față de care să-și arate supremația prin bariere geografice sau de limbă, cutume etc.. Pare evident că biserica e numită popor doar pentru a arăta împlinirea unor scrieri sfinte, dar că biserica ar trebui să depășească, ca concept, ceea ce poporul Israel nu putea ilustra decât vag și șters. Ideea de societate, în schimb, pare să sublinieze aspectul relațional-incluziv, de apartenență, nu de disociere. Dumnezeul Triunic este Dumnezeu al tuturor popoarelor iar Biserica este imaginea asta a incluziunii într-un har care nu elimină nici un popor ca fiind mai vrednic sau mai nevrednic. E o neprihănire care vine de sus în jos, nemeritată, ci aplicată. Nu ajungi la Dumnezeul Triunic prin apartenența la popor până la urmă, ci intri într-o ”societate aleasă” când te asociezi cu cine trăbă: prin imaginea Trinității, nu imaginea poporului.

Ticu Moisa: Și totuși, de revăzut 1 Petru 2.9 (eu scriu cu un punct, nu împart prin două puncte) etc.

Alin Cristea: 1 Petru 2:9 (eu scriu cu doua puncte) indica tocmai ceea ce am mentionat deja – ca fiintele umane, (re)generate de Sfinta Treime, TREBUIE sa conceptualizeze – preotie imparateasca, semintie aleasa, neam sfint, popor.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s