Nu de puține ori găsesc în presa culturală, sau în colecții de eseuri, diverse formulări inspirate care mă fac să mă gîndesc la spațiul evanghelic, și anume, ce bine ar fi ca aceste formulări inspirate să fie „traduse” și pentru evanghelicii români.
Bunăoară, astăzi citesc în noua Dilema veche, despre convingerea lui Lovinescu, la 1911, că literatura trebuie intelectualizată:
„Nu putem asculta mereu poveștile lui Moș Gheorghe, ce pufăie din lulea, în lumina scăzută a amurgului, își drege glasul spre a începe o veche poveste de demult, sîsîind-o, lungind-o și neinsprăvind-o niciodată… Nu putem face singura noastră hrană sufletească din această literatură ce abia se încheagă la cîteva rudimente de sentimente omenești, luate în vădirea lor cea mai primitivă.
Pînă cînd acești unchieși vorbăreți, aceste mătuși limbute, aceste «duduce» romanțioase, acești boieri ce-și plimbă golul lor sufletesc de ici pînă colo, sorbind din ceașca de cafea și trăgînd din…
Vezi articolul original 40 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 