PROTESTEZ – 53. Număr aniversar (2). Joia Mare. Contra perspectivismului

Azi, de Joia Mare, aniversez circa un an de la Joia Mare în care am luat Cina, după 11 ani, la Biserica Baptistă Providența. N-am spus că mi-au dat-o, ci că am luat-o. Imediat după încheierea slujbei, pastorul SS Iluțan a venit la mine și și-a cerut iertare pentru că a ezitat.

Vezi:

PROTESTEZ – 17. Joia Mare (14.04.2017)

Acum un an, la Providența, i-am explicat fiicei mele de 14 ani că creștinii din biserica primară nu aveau clădiri, ei se adunau, de multe ori pe furiș, în case și AȘA luau Cina.

Trebuia să se aștepte unii pe alții, să se cerceteze și AȘA să mănînce ÎMPREUNĂ.

Bisericile pocăiților sînt neîncăpătoare pentru cîți creștini ofiliți vin, cu aroganță, să ia Cina.

I-am spus anul trecut fiicei mele că pastorul n-ar fi trebuit să îndrăznească să împartă Cina fără să se fi împăcat mai întîi cu mine (și cu alții) – mă refeream la prima parte a conflictului, din primăvară.

SENSUL Cinei luate ÎMPREUNĂ are de a face cu dinamica ORGANICĂ a bisericii.

Perspectivismul – care presupune puncte de vedere personale – nu este biblic.

Instituirea Cinei are de a face cu o viziune UNICĂ – oferită, în ziua dinaintea Paștelui (iudaic – vineri) de Isus, Cel devine PAȘTE (Mielul junghiat – vineri) pentru întreaga omenire -, conform căreia biserica nu este o adunătură, ci o adunare.

Cînd a tradus Noul Testament, Luther a evitat să traducă ekklesia prin biserică, ci a folosit termenul ADUNARE.

Ceea ce face diferența dintre adunătură și adunare este lipsa perspectivismului.

Nu diversele perspective omenești contează, ci o singură DIRECȚIE pe care a stabilit-o Hristos: Jertfa. Comuniunea. Perspectiva escatologică.

Comunitatea creștină nu este, în primul rînd, o instituție, ci are o DIMENSIUNE nonterestră pe care o implementează Sfînta Treime, astfel încît cei care alcătuiesc acea comunitate creștină să dobîndească deprinderi nonterestre.

Să se aștepte unii pe alții la Cină reprezintă un pas decisiv, care e reluat periodic, pentru reimaginarea bisericii, reinventarea ei în sensul dorit de Capul ei, nu de mădularele ei.

Așadar, Cina Domnului avea loc în cu totul alte condiții în biserica primară decît cele din bisericile pocăiților de acum.

Să nu confundăm liturgismul cu modul autentic în care Cina Domnului avea loc în niște case, probabil cu ușile încuiate, cei care se împărtășeau avînd sentimentul că s-ar putea să fie ultima dată în viață cînd sînt împreună. De multe ori pe creștini îi aștepta moartea, în diverse moduri, chiar spre deliciul păgînilor care se desfătau privind cum erau dați creștinii la lei, în amfiteatre publice.

Această dimensiune escatologică lipsește de multe din liturgismul pocăiților. Ca și cum dimensiunea religioasă a vieții lor e doar una din puzzle-ul vieții lor – familie, muncă, pasiuni. Hai să fie și biserică, că doar trebuie să se cunune undeva tot omul; și cine o să-l baga în pămînt, cînd vine vrema să i se pună cruce la cap?

Nu iau Cina ca și cum s-ar putea să fie ultima dată cînd sînt împreună, oricine poate părăsi planeta asta într-o secundă!…

De asemenea, jertfa lui Hristos ar trebui să aducă în viața creștinilor ‘practicanți’ dimensiunea jertfei ZILNICE.

Ca să accentuez ideea jertfei, revin la exemplul jertfei supreme:

Unificatorul provinciilor japoneze, Nobunaga Oda, i-a favorizat pe misionarii creștini, iar succesorul său, Hideyoshi Toyotomi, a continuat această politică până în 1587, când dându-și seama de extinderea la care ajunsese influența creștină în Kyūshū, a dat ordin ca misionarii să fie alungați din țară, ordin care nu a fost executat. Ba dimpotrivă, călugări franciscani spanioli au sosit și ei să convertească japonezii.

În 1596, vasul spaniol „San Felipe” a naufragiat în apropierea insulei Shikoku, și japonezii au confiscat încărcătura, s-a iscat o controversă între japonezi, iezuiți și franciscani. Hideyoshi Toyotomi a condamnat la moarte pe călugării franciscani și pe enoriașii lor din Kyoto, iar anul următor a crucifiat 26 de japonezi și misionari străini la Nagasaki. La acest moment se consideră că cca. 300,000 de japonezi converiseră la creștinism.[1]

Ieyasu Tokugawa, care a devenit conducătorul de fapt al Japoniei în 1600, era dispus să îi accepte pe misionari de dragul comerțului cu portughezii, dar odată cu sosirea comercianților englezi și olandezi, a ordonat expulzarea misionarilor creștini în 1614.

Anii următori au fost ani de persecutare grea pentru creștinii japonezi. În 1622, 55 de creștini din Nagasaki au fost executați, iar în total se crede că cca. 3.000 de creștini au fost omorâți în această perioadă.

Guvernul japonez a tăiat toate contactele cu Occidentul, cu excepția unor comercianți care făceau parte din Compania Indiilor Olandeze de Est, care erau îngrădiți pe insula artificială Dejima de lângă Nagasaki.

Perioada de izolare a Japoniei a luat sfârșit la mijlocul secolului al XIX-lea, când occidentalii au fost din nou admiși în Japonia. Atunci a reînceput activitatea misionară creștină.

La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, misionarii străini au fost fie internați în lagăre de concentrare, fie expulzați, sau în cel mai bun caz le-a fost limitată libertatea în mod serios.

În 1990 Japonia avea cca. 1.075.000 de creștini (mai puțin de 1% din populație). Existau 800 de enorii catolice în 16 dioceze, și cca. 7.000 de biserici protestante.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinismul_%C3%AEn_Japonia

Joia Mare a ajuns un fel de SuperCină. Ok. Dar atunci și creștinii ar trebui să fie, măcar de Joia Mare, SuperCreștini.

Cum am arătat în mai multe rînduri, regula fundamentală, fie pentru post, fie pentru festinul de sărbătoare, este: dezlegarea lanțurilor răutății.

Sfînta Treime, comunitate perfectă de PERSOANE divine, așteaptă ca în comunitățile creștine de pe planeta Terra să se aplice această regulă fundamentală. Căci noi, prin puterile noastre, nu putem renunța la răutate; dar prin Duhul Sfînt are loc transformarea noastră în hristoși cu vocația jertfei.

Ce semnificație mai are Cina sau SuperCina dacă nu avem de gînd să devenim precum Hristos?

„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămaăeală nouă, cum si şunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.

8. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.” (1 Corinteni 15:7-8)

Pentru Biserica Providența, azimile curăției și adevărului înseamnă cel puțin să stabilească dacă Alin Cristea a fost bătut, în 24 decembrie 2017, la ora 12.00, în curtea bisericii (de către di gardieni) sau NU a fost bătut, așa cum a zis pastorul SS Iluțan.

De asemenea, înseamnă cel puțin să se căiască pentru că NIMENI nu s-a aplecat, la Poarta Pantofiștilor, spre Alin Cristea, cînd era căzut și striga după ajutor.

SĂRBĂTORILE nu se pot sărbători conform perspectivismului, ci conform ADEVĂRULUI.

Viața de zi cu zi nu poate fi trăită, în registru creștin, conform perspectivismului, ci conform ADEVĂRULUI.

Dacă Îl sărbătorim pe Cel care a spus că este Calea, Adevărul și viața, atunci să fie clar că trebuie s-o facem conform DICTATURII adevărului.

Am putea să spunem că e cel mai greu lucru de îndeplinit pe această planetă – să rămînem loiali adevărului.

Dar nu e imposibil.

Istoria Bisericii ne-o dovedeşte.

„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

Biserica Providenţa nu dă impresia că… aleargă. Pare mai degrabă pasionată de o partidă de şah care durează de un an (cu Alin Cristea).

Cum ați lua Cina (azi?) dacă ați ști că Alin Cristea e pe moarte și n-o să mai aveți ocazia NICIODATĂ să vă împăcați cu el? Sau cu alții?

Paștele este 1) o sărbătoare evreiască, 2) o sărbătoare creștină, dar și 3) o sărbătoare escatologică.

Interpretările populare ale Paștelui trebuie subminate în virtutea argumentului teologic ESCATOLOGIC al evenimentelor pascale.

Creștinii nu ar trebui să se bazeze pe dimensiunea instituționalizată a bisericii.

Creștinii ar trebui să alerge alergarea în spirit escatologic, care pune dimensiunea instituționalizată a bisericii pe locul 2, dacă nu cumva pe locul 8.

Vineri e Paștele (Mielul junghiat), duminică e Învierea.

Fără Jertfă nu e Înviere.

Fără Jertfă nu e Viață.

Fără Jertfă nu e Sărbătoare.

Fără Jertfă nu e Biserică.

Ci doar perspectivism, inginerim nonvital, scărpinarea nasului pînă la sînge – stoarcerea mîniei dă certuri (Proverbe 30:33)

Au trecut nu puţini ani de cînd afirmam că reforma bisericilor pocăiţilor implică în primul rînd acordarea unui loc central (nu auxiliar) Cinei Domnului.

Doar astfel pot să-l consider pe altul mai presus de mine, în virtutea sîngelui prețios al Mielului care ridică păcatele omenirii și după o logică superioară celei instituționale.

Lucian Ciupe, înainte de a fi pastor la Biserica Providența, și-a scos caietul și a luat notițe, pe canapeaua din apartamentul cu o cameră în care locuiam.

Joia Mare e cu o zi înainte de Paște.

În ultimul număr al buletinului Bisericii Penticostale Filadelfia din Suceava se găsește prezentată sugestiv Săptămîna Mare:

Duminică se sărbătorește Învierea, e duminica Învierii.

Dacă ați prăznuit Paștele cu azimile curăției și adevărului, atunci Sărbătoarea Învierii, care este tot o sărbătoare care anticipează Escatonul, vă va umple inimile de speranță și poftă de viață după voia lui Dumnezeu.

Dar dacă prăznuiți Paștele fără să renunțați la răutate și viclenie, cum veți sărbători Învierea?

Cu ouă roșii și miel umplut?

Sau, mai rău, cu imnuri și rugăciuni care înlocuiesc evlavia și cumpătarea?…

Eu sărbătoresc, în duh și adevăr, adevărul Joii Mari de anul trecut, care este și adevărul Joii Mari de acum – n-am mințit anul trecut și nu mint nici acum.

Așa cum anul trecut am rămas loial adevărului, aşa rămîn loial adevărului şi anul acesta.

Doare? Aoleu ce doare! Dar nu este altă Cale spre Înviere decît Jertfa.

Alin Cristea, 50 de ani, Oradea

Creștin postprotestant, evanghelic moderat, baptist conservator

Blogger, catrenist, relaționist

Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România

Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări), al blogului RoEvanghelica (18.000 de postări) și al altor 100 de bloguri

Editorul revistei Oradea Evanghelică

Editorul revistei DUMBRAVA

Editorul revistei electronice File de istorie baptistă

Mogulul blogosferei evanghelice

Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)

Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)

Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice

“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)

„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)

„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)

„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)

„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)

“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)

„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)

„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)

„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)

„Alin Cristea a stârnit (mereu) mai mult interes decât toți politicienii care au trecut (sau nu) prin UEO [Universitatea Emanuel Oradea]” (Marius Teodoru, 22 octombrie 2014)

„Alin imi plac la nebunie mesajele tale teologice ce proving din enciclopedia experientei tale, imi plac ca nu sunt biased, nu ai nici o influenta, you go sola Scriptura! Mi-ar place sa citesc o carte teologica marca Alin Cristea, teologie pura.” (Felix Macovei, 21 august 2017)

„Alinierea gandirii cu exprimarea verbala/in scris. Nu am intalnit pe nimeni care sa fie atat de deschis sa descrie ce gandeste (poate pentru ca ei considera ca e nepotrivit sau nu e relevant)…dar asta inseamna sinceritate si in parte, umblare in lumina. Noi…restul..ne fortam la o piosenie de suprafata (I’m still fighting with it)” (Darius Ile, 6 iulie 2017)

„Cred ca, prin ce faci tu, reusesti sa aduci un echilibru, intr-o zona extrem de dezechilibrata.

Din ce observ eu, mare parte din evanghelici se arunca in exprimari, pompoase, nerealiste, uneori false ( fie pe fond de necercetare sau lipsa de cultura fie pentru a manipula) si altfel de lucruri de acest gen. Ori tu ai darul de a aduce cu picioarele pe pamant astfel de manifestari…” (Corneliu Paraschiv, 21 decembrie 2017)

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte

Alin Cristea – un protestatar orădean împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase

Din seria SCRISORI DESCHISE

PROTESTEZ față de comoditatea spirituală și indiferența civică a baptiștilor și penticostalilor români (22.12.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii români (20.12.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (08.12.2017)
Reformațiunea administrativă și antireformismul spiritual – Scrisoare deschisă către Marius Birgean și Emil Bartoș (11.11.2017)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Emanuel din Oradea (01.06.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România – 30 mai 2017
Ionescu la Capitală – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Betel din București (30.05.2017)
Ionescu în deplasare – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Poarta Cerului din Timișoara (27.05.2017)
Despre Cristian Ionescu – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (24.05.2017)
Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (23.05.2017)
Scrisoare deschisă către Ben-Oni Ardelean și ceilalți parlamentari evanghelici prezenți duminică, 26 februarie 2017, la Biserica Penticostală „Sfânta Treime” din Bistriţa (27.02.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (11.02.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (07.07.2016)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara – 25 aprilie 2016
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (04.02.2016)
Scrisoare deschisă către Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România (29.04.2015)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Golgota din Arad (17.02.2015)
Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (13.11.2014)
Scrisoare deschisă către Federaţia Baptistă Europeană (24.09.2013)
Scrisoare deschisă către pastorul Petrică Vidu (17.03.2012)

Din seria PROTESTEZ au apărut 50 de postări:

1. PROTESTEZ (26.03.2017)
2. Minciuna pastorului Ștefan Iluțan (27.03.2017)
3. PROTESTEZ – Replică lui Ştefan Iluţan (27.03.2017)
4. PROTESTEZ – 1 aprilie 2017 (01.04.2017)
5. PROTESTEZ – Stop mersului la biserică (02.04.2017)
6. PROTESTEZ – 6. Discernămîntul (03.04.2017)
7. PROTESTEZ – 7. Comitetul (03.04.2017)
8. PROTESTEZ – 8. Avanpremieră (04.04.2017)
9. PROTESTEZ – 9. A fost ora 19.00 (04.04.2017)
10. PROTESTEZ – 10. Cazuri și necazuri cu baptiști orădeni în presă (05.04.2017)
11. PROTESTEZ – 11. Puterea cuvintelor sau puterea IDEILOR? (08.04.2017)
12. PROTESTEZ – 12. Adevărul. Introducere (09.04.2017)
13. PROTESTEZ – 13. Adevărul. Alin Cristea (10.04.2017)
14. PROTESTEZ – 14. Adevărul. Teofil Stanciu (11.04.2017)
15. PROTESTEZ – 15. Adevărul. Post-adevăr (12.04.2017)
16. PROTESTEZ – 16. Adevărul. Adevărul nu poate fi compromis (13.04.2017)
17. PROTESTEZ – 17. Joia Mare (14.04.2017)
18. PROTESTEZ – 18. Vinerea Mare. Ghetoizarea (14.04.2017)
19. PROTESTEZ – 19. Sîmbăta Mare. Glorioasa Tăcere (15.04.2017)
20. PROTESTEZ – 20. Învierea. Îngerii (16.04.2017)
21. PROTESTEZ – 21. Ziua Mondială a Libertății Presei (04.05.2017)
22. PROTESTEZ – 22. Cultura protestului (06.05.2017)
23. PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian (19.05.2017)
24. PROTESTEZ – 24. La Clubul Baptist Providenţa nu e voie în pantaloni scurţi (25.06.2017)
25. PROTESTEZ – 25. Scurte, despre papagali (26.06.2017)
26. PROTESTEZ – 26. Betoane și orhidee (29.06.2017)
27. PROTESTEZ – 27. Betoane și orhidee (2). Și despre deprimanta întîlnire de joia (30.06.2017)
28. PROTESTEZ – 28. Betoane și orhidee (3). Și gardieni (02.07.2017)
29. PROTESTEZ – 29. Betoane și orhidee (4). Și gardieni. Dar onoare? (03.07.2017)
30. PROTESTEZ – 30. Scurte, despre papagali (2) (04.07.2017)
31. PROTESTEZ – 31. Prohibiția Providenței (07.07.2017)
32. PROTESTEZ – 32. Din nou gardieni, din nou recursul la ADEVĂR (04.09.2017)
33. PROTESTEZ – 33. Din nou gardieni, din nou recursul la ADEVĂR. Completări (04.09.2017)
34. PROTESTEZ – 34. Guvernarea eclesială (1). Principii (07.09.2017)
35. PROTESTEZ – 35. Iar n-am fost lăsat să intru în Biserica Baptistă Providența din Oradea (21.10.2017)
36. PROTESTEZ – 36. Adevărul înainte de toate (27.10.2017)
37. PROTESTEZ – 37. Despre o sesizare și despre imaturitate spirituală (09.11.2017)
38. PROTESTEZ – 38. Ultimatumul dat lui Alin Cristea de Biserica Baptistă Providenţa Oradea (17.11.2017)
39. PROTESTEZ – 39. Ultimatumul dat lui Alin Cristea de Biserica Baptistă Providenţa Oradea. Completări (1) (18.11.2017)
40. PROTESTEZ – 40. Ultimatumul dat lui Alin Cristea de Biserica Baptistă Providenţa Oradea. Completări (2) (18.11.2017)
41. PROTESTEZ – 41. Ultimatumul dat lui Alin Cristea de Biserica Baptistă Providenţa Oradea. Completări (3) (19.11.2017)
42. PROTESTEZ – 42. Ultimatumul dat lui Alin Cristea de Biserica Baptistă Providenţa Oradea. Completări (4) (23.11.2017)
43. PROTESTEZ – 43. Gîndirea logică și gîndirea teologică (24.11.2017)
44. PROTESTEZ – 44. Gîndirea logică și gîndirea teologică (2) (25.11.2017)
45. PROTESTEZ – 45. Emanuelizarea Bisericii Providența (25.11.2017)
46. PROTESTEZ – 46. A venit iarna… și la Poarta Pantofiștilor (03.12.2017)
47. PROTESTEZ – 47. Din nou, iarna, la Poarta Pantofiştilor (10.12.2017)
48. PROTESTEZ – 48. Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică (11.12.2017)
49. PROTESTEZ – 49. How Should We Then Celebrate? (18.12.2017)
50. PROTESTEZ – 50. Biserica Providența, nu ți-e rușine? (23.12.2017)
51. PROTESTEZ – 51. Post-adevărul. Cum NU a fost bătut Alin Cristea în curtea Bisericii Providenţa (25.03.2018)
52. PROTESTEZ – 52. Număr aniversar. Retrospectivă (03.04.2018)
53. PROTESTEZ – 53. Număr aniversar (2). Joia Mare. Contra perspectivismului

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s