„Republica Dragnea mizează, în mod constant, pe supremaţia Camerelor ca pe un alibi ideal, deghizament perfect al dominaţiei unui singur om. Ideea de suveranitate ilimitată a adunărilor este cu atât mai utilă cu cât ea permite parazitarea conceptului de democraţie şi modificarea unei întregi viziuni despre regimul politic. Ea acordă camerelor rolul de a fi organul de înregistrare al voinţei Conducătorului. Suveranitatea ilimitată a Parlamentului este, în realitate, Suveranitatea ilimitată a Partidului, confundat, aceasta din urmă, cu Liviu Dragnea însuşi. […]
Republica Dragnea închide România în corsetul ei patrimonialist şi cleptocratic. Scopul ei este acela de a oferi privilegiilor stabilitatea juridică şi politică care le-ar face imposibil de dislocat. Republica Dragnea este un tipar de guvernare şi de mentalitate: ea poate supravieţui domnului Dragnea însuşi. Voracitatea unică a PSD face din acest partid unealta ideală spre a zidi edificiul solidarităţilor oculte. Republica Dragnea este numele viitorului în care trăim, deja, cu toţii.”
