Creșterea unui copil perfect de imperfect (9)

Creșterea unui copil perfect de imperfect – Boris Vujicic, Editura Scriptum, Oradea, 2017, 230 p.

“Când Nick a ajuns la liceu, noi tot nu aveam vreo idee clară despre cum ar putea fiul nostru să trăiască independent. Ne-am rugat pentru călăuzire și în același timp făceam tot ce ținea de noi să ne asigurăm că studia și urma cursuri care îi puteau oferi o educație temeinică pe care să construiască mai departe. Țelul nostru era, pur și simplu, acela de a-l ajuta să devină autonom prin găsirea unei cariere pe care să o urmeze până la exigențele pe care el și le-ar fi dorit atinse. Acesta este țelul celor mai mulți părinți pentru copiii lor. Nu aveam de gând să-l forțăm să facă ceva ce nu l-ar fi interesat, așa că am vorbit cu el despre ce îl interesează și ce domenii îl atrăgeau pentru o carieră. Era foarte bun la matematică și la lucrul cu computerul, ceea ce îi deschidea multe posibilități.

Muzica era un alt punct de interes puternic pentru fiul nostru, care cântă cu vocea și la tobe electronice. A făcut parte dintr-o trupă de percuție, a cântat la tobe și la xilofon în liceu și în biserică. Profesorul lui de liceu, care conducea o formație de jazz și care îl îndrăgea pe Nick, i-a îngăduit să dirijeze formația în timpul unora dintre concertele acesteia. Nick chiar a primit un premiu de merit în jazz în timpul liceului și vorbea uneori despre o carieră în muzică.” (p. 166-167)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s