“Nu te vei gândi clar la viaţa ta până nu vei gândi din perspectivă mitică. Până ce nu vei vedea cu ochii inimii tale. […]
În ce fel de poveste am picat? Este o întrebare care ne-ar ajuta mult de tot dacă ne-am referi la noi înşine. După ce prietena mea Julie a văzut Frăţia Inelului, s-a întors către fata cu care era şi i-a şoptit: ‘Acum avem o vedere mai clară asupra realităţii decât cea pe care o vedem de obicei.’ Da – de acest tip de vedere avem nevoie; aceasta este realitatea noastră. Ceea ce m-a prins pe mine a fost prezentarea teatrală a filmului. În trei minute extrem de bine conturate de rezumat, la începutul filmului sunt surprinse elementele mitice ale poveştii. Pe măsură ce se derulează ameţitor scenă după scenă înaintea ochilor spectatorului, iar naratorul descrie povestea, pe ecran apar aceste rânduri:
Soarta l-a ales.
Vezi articolul original 18 cuvinte mai mult