Precum au zis Liviu Antonesei și Robert Turcescu (și alții), zic și eu, de data aceasta cu referire la mediul evanghelic românesc: Nu ai cum să te plictisești în așa țară pitorească.
Mai mereu apare cîte o trăznaie, o făcătură, un țînțar armăsar, o muscă în oala cu lapte a cuiva, o tîmpenie cu ipostaziere sapiențială, o scrisoare deschisă în no man’s land, opiniomani cu viața îmbucătățită pe Internet în diverse mahalale, o droaie cu cultură de almanahe, într-o țară miorițică cu tineri și neliniștiți în căutare de succesuri, cu prea multe acordeoane în biserici și prea puține neoane.
Ditamai rectorul UE reinventează conceptul de cezaro-papism, într-o încercare penibilă de coagulare a forțelor alarmiste, unii teologi de grădiniță sînt obsedați de trezire spirituală (și îi spurcă pe pseudoevanghelici), alții de calvinisme pudibonde, bătrînul Țon e acuzat de erezie pelagianistă, soția lui apare cu o scrisoare deschisă…
Vezi articolul original 39 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 