Scuzați titlul pompos, n-am găsit altă „rimă”… 🙂
Acesta nu este un eseu (decît ca intenție onorabilă) pentru un examen la vreo instituție academică, nici articol (amplu) pentru o revistă de cultură sau de cultură religioasă, ci o postare pe blog.
Am nevoie și de un pic de elan ludic, că prea îmi sîngerează inima baptistă.
Sînt baptist (conservator), dar nu sînt exponentul unei ideologii baptiste, nu sînt reprezentantul vreunui grupuscul ideologic-confesional, nu susțin interesele ideologic-propagandistice ale nici unei organizații religioase baptiste.
Sînt absolut convins că există o diferență fundamentală, de ordin supra-terestru, între biserica instituționalizată (Cultul Baptist) și Împărăția lui Dumnezeu, din care fac parte comunitățile ORGANICE de creștini evanghelici (baptiști).
Supraviețuirea și, mai mult, succesul organismului eclesial în mediul instituționalizat depind de loialitatea față de adevăr, de dinamica TEOLOGICĂ și de manifestarea puterii Duhului Sfînt în Biserica lui Hristos, formată din urmași ai lui Hristos care se închină Tatălui ceresc.
Tensiunea dintre organismul eclesial și biserica instituționalizată nu este un subiect nou, ci a fost permanent prezent în istoria Bisericii. Așadar, avem suficiente exemple și cărți care ne avertizează asupra pericolului care e prezent și în Cultul Baptist, care este perimetrul în atenție în cadrul acestei postări.
Dar citesc pocăiții cărți? Cărți bune, adicătelea…
Sînt baptișii mai citiți decît media românilor?
Potrivit unui studiu recent Eurostat, doar 2,8% dintre români citesc o carte pe lună; un român cheltuieşte maxim trei euro pe an pentru cărţi – mult sub media Uniunii Europene, iar datele Institutului Naţional de Cercetare în Cultură spun că un român din cinci nu a citit niciodată o carte.
Una dintre cele mai importante cărți care ne pot fi de folos în dobîndirea unui spirit critic (bă, nătăfleților baptiști, spiritul critic e un lucru bun, absolut NECESAR în orice activitate umană) este CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii, apărută în 2007 și tradusă în limba română în 2010, despre care Daniel Brânzei spunea că e o carte „crudă și controversată”.
Dar şi Biblia este o carte crudă şi controversată, nu-i așa?
Obișnuiesc să recomand ca această carte, scrisă de Frank Viola, lider recunoscut în mișcarea bisericilor în case (bă, nătăfleților baptiști, nu acesta e subiectul postării mele; și nu fac parte dintr-o astfel de mișcare), și George Barna, să nu fie citită înainte de altă carte a lui Frank Viola: Reimaginarea bisericii, mai accesibilă.
Sigur, mi-ar plăcea să recomand o carte a unui român, dar…
Pastorii baptiști nu sînt în stare să asigure guvernarea bisericii în condiții mediocre (bă, nătăfleților baptiști, nu începeți cu: cît se jertfește pastorul, avem alte chestiuni mult mai importante de discutat), darămite să scrie cărți AUTENTICE despre guvernarea bisericii.
Pragmatismul actual al bisericilor postprotestante și activismul nonideatic, de tip agresiv-ideologic, practicat în multe adunări (ekklesia) transformate în biserici (loc, clădire, club, partid, program, comitet, ședințe, ordine de zi, procese verbale) ar trebui înlocuite cu fundamentele adunării precizate în Fapte 2: învățătura apostolilor, părtășia frățească, frîngerea pîinii, rugăciuni.
Vezi: PROTESTEZ – 34. Guvernarea eclesială (1). Principii
Asocierea regională, națională și internațională a bisericilor evanghelicilor și penticostalilor din țara noastră induce o mentalitate greșită și o practică perversă în ceea ce privește guvernarea eclesială – președinții de comunitate (regională) sînt asimilați, în mentalitatea populară, cu episcopii / cardinalii, iar președinții (și vicepreședinții) la nivel național (și internațional) sînt priviți ca un fel de „patriarhi” cu cravată şi la costum, un fel de ipostaziere modernistă a „celor mai egali dintre egali”.
Îmi dau seama foarte bine că sînt de multe ori prea subtil pentru pocăiţii ghetoizaţi şi inculți, dintre care nu puțini sînt tîmpiți și aroganți, dar, așa cum am amintit în mai multe rînduri, nu mă adresez neapărat maselor, nu fac muncă de propagandă, nu intenționez să pierd timp cu subiecte „de grădiniţă”.
Anul 2018 este, deja, cel mai critic moment din istoria postdecembristă a baptiștilor români.
Două intervenții publice ale unor tineri baptiști relativ cunoscuți și destul de activi pe Facebook confirmă afirmația mea:
Marius Cimpoae (Timișoara): 2017 – Anul (Anti)Reformei în Cultul Baptist – MESAJ PENTRU CONFERINȚA NAȚIONALĂ
Costel Chioancă (București): Evanghelicii, față în față cu schimbarea! (Partea I)
Fiecare dintre aceste intervenții publice constituie un posibil punct de plecare pentru o dezbatere despr reformațiune și antireformism în Cultul Baptist în perioada postdecembristă.
Cu alte ocazii am afirmat că baptiștii ofiliți din conducerea Cultului Baptist (dimpreună cu cei din conducerea comunităților regionale) nu doar că nu sînt interesați de reformarea instituțională, ci sînt agenți ai antireformismului în ceea ce privește viața spirituală a comunităților de creștini baptiști.
Atunci cînd Luther și-a afișat, acum 500 de ani, cele 95 de teze, el începea astfel:
„1. Când a spus: „Poenitentiam agite”, Domnul și Stăpânul nostru Isus Cristos a vrut ca întreaga viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință.
2. Acest cuvânt nu poate fi înțeles în sensul de penitență sacramentală, adică, mărturisirea și răscumpărarea, care sunt administrate de preoți.”
Prin antagonismul creat între conceptele de penitenţă şi pocăinţă, Luther a produs o reformaţiune SPIRITUALĂ – conştiinţa e instrumentul terestru pe care îl foloseşte Dumnezeu în planul Său de răscumpărare.
Dumnezeu nu răscumpără instituții, Dumnezeu răscumpără SUFLETE.
Reformaţiunea instituţională nu este mai importantă decît reformismul SPIRITUAL al conştiinţelor noastre.
Reformaţiunea nu începe de la o instituţie, ci de la o conştiinţă INDIVIDUALĂ.
Desigur, o instituţie în care a avut loc reformaţiunea (instituţională) are influență în viața oamenilor.
Billy Graham a fost o „instituție”.
Impactul acestei „instituţii” în istoria omenirii a fost IMENS.
Dar acest lucru a fost posibil pentru că a avut loc o reformaţiune instituţională.
Nu constituie însă subiectul acestei postări baptiştii americani.
Subiectul acestei postări îl constituie baptiştii români, mai exact, în perioada postdecembristă.
Au făcut progrese baptiştii români în această perioadă?
Liderii instituționali obișnuiesc să conceapă rapoarte cu cifre care indică progresul pe durata mandatului lor.
De mulți ani, pe bloguri și pe Facebook citim despre NUMEROASE conferințe care au fost sublime!…
Ceaușescu n-a murit. E-n noi, în această megalomanie și lipsă de smerenie pe care o dă loialitatea față de adevăr.
Dar, slavă Domnului, există voci care sancționează diferența evidentă dintre realitate și pervertirea percepției ei.
ÎNTOTDEAUNA Dumnezeu a avut pe planeta umanoizilor voci nonconformiste care au „recalculat” progresele oamenilor religioși.
La 28 de ani de cînd Dumnezeu a binecuvîntat România cu libertate, e momentul să reevaluăm post-adevărul și să ne opunem ferm fenomenului fake news din mediul confesional baptist românesc.
Alin Cristea (Oradea), Marius Cimpoae (Timișoara), Costel Ghioancă (București) – i-am înșirat în ordinea intensității criticilor lor în spațiul public – au 3 intervenții publice în mai puțin de 24 de ore.
Costel Ghioancă vorbește despre tranziție, despre schimbare; Marius Cimpoae, un Stan Pățitul al manipulărilor voivodului baptist de Banat, ne oferă o listă de chestiuni care indică clar lipsa de viziune a actualilor lideri baptiști; Alin Cristea se mai aruncă încă o dată să facă o retrospectivă, căci, nu-i așa?, cine nu învață din greșelile istoriei riscă să le repete.
În (23-24 martie, azi și mîiine) 30-31 martie are loc, la Caransebeș, Conferința Națională a Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.
„Contramanifestaţia” lui Marius Cimpoae și a lui Alin Cristea (și poate și a lui Costel Ghioancă: „Trebuie să înțelegem că societatea și, în general, tinerii trec prin schimbări profunde și diversificate (voi spune mai multe despre asta). Dacă nu ne interesează asta vom rămâne cu niște simple statute de organizare și funcționare ale unor organizații/instituții, dar fără oameni – cea mai importantă valoare – , vom rămâne în AER.”) trage încă un semnal de alarmă.
„Dragnioții” nu sînt doar în megastructurile statale, ci și în structurile instituționale ale baptiștilor români.
Acum un an (24 martie 2017), Teofil Stanciu (Providența Oradea), cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (peste 1.00 de bloguri în lb. română), scria:
„UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea.”
UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea
Iar Cazul Samy Tuțac ar trebui să fie deja binecunoscut.
Urmează Cazul Nelu Ardelean.
Și poate altele.
Cazul Ben-Oni Ardelean indică clar impotența spirituală a liderilor baptiști, care nu sînt în stare să abordeze un astfel de caz și să comunice eficient în spațiul public.
De asemenea, Cazul Providența Oradea indică o situațiune antireformistă care e prezentă în primul centru evanghelic al țării. Alături de celelalte exemple, este relativ ușor să concluzionăm că avem de a face cu un virus al corupţiei care s+a extins în toată ţara (şi în diaspora).
La fel cum mișcarea REZIST a beneficiat de canalele de comunicare rapidă oferite de Internet, în mod similar vocile critice s-au făcut auzite în spațiul public pe Internet.
Vezi:
PROTESTEZ – 23. Vocile critice la adresa emanuelismului negruţian
Dar, spre deosebire de protestele în STRADĂ, pentru care românii au fost apreciați în străinătate, nu există o formă de protest PUBLICĂ față de corupția din instituțiile confesionale evanghelice.
Protestele mele în Biserica Providența, dar mai ales în fața bisericii (Poarta Pantofiștilor) s-au soldat, în cele din urmă, cu agresiuni fizice (inclusiv o lovitură cu bocancul în rinichiul drept) în curtea bisericii, în 24 decembrie 2017, la ora 12.00. Din iulie 2017 Biserica Providența plătește gardieni ca să nu pot intra pe proprietatea Bisericii Providența, al cărei membru fondator sînt.
Reforma lui Luther a început cu un protest PUBLIC.
Nu sînt convins că poate avea loc reformațiunea spațiului confesional evanghelic românesc fără un protest PUBLIC inițial.
Am venit în Oradea în 1995 să studiez teologie (baptistă). Mi-am lăsat postul de inginer minier, apartamentul (mobilat) din Petroșani de la părinți, mașinile second-hand aduse în 1991 din Austria, numele de Cristea respectat în bloc, în cartier, în bisericile din Petroșani, Valea Jiului și județul Hunedoara.
Anul 1995 e un an de referință pentru Oradea baptistă (și pentru baptiștii din România), din mai multe motive:
– inaugurarea Bisericii Emanuel
– lansarea postului de radio Vocea Evangheliei Oradea
– conflictul între Paul Negruț și Iosif Țon
– scandalul exmatriculării unor studenţi de la Institutul Biblic Emanuel (actualmente Universitatea Emanuel)
Tocmai în acel an, 1995, am venit la Oradea şi am făcut parte din grupa de teologie 1995-1999 care a spălat rușinea din 1995.
Iată ce scriam acum 8 ani:
Despre această grupă, care venea în 1995 după scandalul exmatriculării unor studenți, Doru Hnatiuc a spus, nu o dată, că a schimbat fața Institutului (în bine).
Din păcate, de atunci încoace, abuzurile profesorilor din grupul de influență al rectorului Paul Negruț și modul aberant de relaționare față de studenți au schimbat fața Universității Emanuel în rău.
Vezi: Minciuna pastorului Doru Hnatiuc
Nu detaliile scandalului din 1995 contează (deși ar face lumină), ci faptul că a fost declanșat un fenomen complex al decadenței Universității Emanuel.
Cum am menționat în mai multe rînduri de-a lungul anilor, cea mai bună perioadă din istoria Universității Emanuel a fost în ’97-’98. De atunci, Universitatea Emanuel, ca şi Biserica Emanuel, e în cădere liberă.
Conducerea Institutului Emanuel nu a dezvoltat relaţii bune cu studenții (decît cu protejații ei, caractere suspecte), nici cu profesorii. Cam prin 2000 au fost nevoiți să plece vreo 25 de cadre didactice, printre care cei mai buni profesori din istoria Universității Emanuel.
Biserica Providenţa a fost un simbol al rezistenţei în fața invaziei emanuelismului negruțian (unul dintre instrumentele de manipulare fiind Comunitatea BCB Oradea, condusă de fratele lui Paul Negruț sau de pastori ai Bisericii Emanuel).
Cei mai buni absolvenți din cea mai bună perioadă a Universității Emanuel – Paulian Petric, Alin Cristea, Lucian Ciupe, Dan Mierluț – au făcut parte din Biserica Providența, nu din Biserica Emanuel.
Cel mai ratat produs al emanuelismului negruțian, Marius Cruceru, a condus în 2010-2011 campania de denigrare pe Internet a lui Iosif Țon.
În mod abuziv, lui Iosif Țon i s-a retras ordinarea de pastor în decembrie 2010.
Vezi: De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul
Deși 2017 a fost anul sărbătoririi a 500 de ani de la Reforma lui Luther (și baptiștii s-au aliniat acestei sărbători), în fapt liderii baptiștilor români dovedesc antireformism spiritual.
Modificările aduse la Statutul Cultului Baptist vădesc apetență pentru parametrii tehnici ai instituțiilor confesionale, în detrimentul priorităților SPIRITUALE, neglijate timp de 28 de ani prin faptul că nu a fost REFORMATĂ Mărturisirea de credință.
Baptiștii ofiliți a căror viață conține conferințe, congrese și tot felul acțiuni de tip CONFESIONAL neglijează ÎN MOD INTENȚIONAT reformațiunea spirituală.
Nu e greu de observat faptul că organizarea confesională a devenit mai importantă decît organismul eclesial.
Dacă în perioada interbelică Comunitățile regionale și Uniunea au luptat pentru libertatea religioasă, iar în perioada comunistă au încercat să faciliteze activitatea bisericească, acum, cînd există libertate religioasă, aceste organizații confesionale au ajuns să fie de tip antireformist.
Cum am arătat în numeroase cazuri, nici măcar responsabilitățile administrative care le revin prin prevederile Statutului nu le îndeplinesc.
Pînă și faptul că Statutul a apărut cu TOATE modificările aduse acum un an abia în 22 martie 2018, după un an, (cu o zi) cu o săptămînă înainte de Conferința Națională, aruncă umbre de suspiciune asupra activității administrative.
Dacă în anii ’90 baptiştii români reuşeau să aibă un progres evident prin fondarea unor instituţii confesionale şi paraconfesionale, în secolul 21 au parte de un regres evident, cauzat, paradoxal, tot de dimensiunea instituțională. Acum liderii și lupii tineri sînt interesați să ocupe poziții confesionale care să le asigure un succes „de carton”. Ce scrie pe carton a devenit mai important decît ce scrie în inimă.
Dumnezeu cercetează INIMA, nu cartoanele, diplomele, comunicatele și tot soiul de decizii aparent necesare, dar care, pentru un ochi avizat, indică impotență spirituală.
Faptul că baptiștii români încă mai merg la biserică (duminică dimineața) nu reprezintă un fapt îmbucurător în sine.
Pe vremea lui Ioan Botezătorul oamenii voiau să se folosească de botezul pocăinței, pe vremea lui Luther oamenii voiau să se folosească de indulgențe, pe vremea noastră oamenii vor să se folosească de mersul la biserică.
Chestiunea adevărului, de prim rang, ne catapultează pe un palier superior mersului la biserică sau în legătură cu orice alt aspect al bisericii instituționalizate.
Reformațiunea nu este o opțiune, este SINGURA cale pentru urmașii lui Hristos, care trebuie să-și urască nu doar părinții, ci și liderii!
Din modul în care urmașii lui Hristos sînt loiali adevărului rezultă mecanismele administrativ-confesionale cărora le dă naștere Reformațiunea.
Alin Cristea, 50 de ani, Oradea
Creștin postprotestant, evanghelic moderat, baptist conservator
Blogger, catrenist, relaționist
Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România
Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări), al blogului RoEvanghelica (17.000 de postări) și al altor 100 de bloguri
Editorul revistei Oradea Evanghelică
Editorul revistei electronice File de istorie baptistă
Mogulul blogosferei evanghelice
Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)
Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)
Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice
“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)
„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)
„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)
„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)
„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)
“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)
„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)
„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)
„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)
„Alin Cristea a stârnit (mereu) mai mult interes decât toți politicienii care au trecut (sau nu) prin UEO [Universitatea Emanuel Oradea]” (Marius Teodoru, 22 octombrie 2014)
„Alin imi plac la nebunie mesajele tale teologice ce proving din enciclopedia experientei tale, imi plac ca nu sunt biased, nu ai nici o influenta, you go sola Scriptura! Mi-ar place sa citesc o carte teologica marca Alin Cristea, teologie pura.” (Felix Macovei, 21 august 2017)
„Alinierea gandirii cu exprimarea verbala/in scris. Nu am intalnit pe nimeni care sa fie atat de deschis sa descrie ce gandeste (poate pentru ca ei considera ca e nepotrivit sau nu e relevant)…dar asta inseamna sinceritate si in parte, umblare in lumina. Noi…restul..ne fortam la o piosenie de suprafata (I’m still fighting with it)” (Darius Ile, 6 iulie 2017)
„Cred ca, prin ce faci tu, reusesti sa aduci un echilibru, intr-o zona extrem de dezechilibrata.
Din ce observ eu, mare parte din evanghelici se arunca in exprimari, pompoase, nerealiste, uneori false ( fie pe fond de necercetare sau lipsa de cultura fie pentru a manipula) si altfel de lucruri de acest gen. Ori tu ai darul de a aduce cu picioarele pe pamant astfel de manifestari…” (Corneliu Paraschiv, 21 decembrie 2017)
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea
http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază