Creșterea unui copil perfect de imperfect – Boris Vujicic, Editura Scriptum, Oradea, 2017, 230 p.
“Nick ne-a învățat că el nu este un copil “umil” sau un invalid. În schimb, era un copil cu dezabilități pe care le putea învinge prin răbdare, creativitate și puterea vindecătoare a dragostei. Am învățat de la Nick acceptarea, iar el s-a dovedit a fi cea mai mare sursă de inspirație și învățătură.
La nașterea lui, primul lucru pe care l-am văzut au fost dizabilitățile lui. El ne-a învățat că lipsa mîinilor și a picioarelor nicidecum nu avea să-l definească și nici măcar să-l încetinească prea mult. De-a lungul anilor, i-am auzit pe alți părinți cu copii cu nevoi speciale vorbind despre copiii lor ca despre persoane care nu sunt limitate de dizabilitățile lor. Repede ne sare în ochi faptul că provocările lor pot fi unice, dar adevărul este că dizabilitățile lor îi reprezintă doar într-o foarte mică măsură.” (p. 72)
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază