„În România monopolizată de un autoritarism pseudo-creștin, cu note comunistoide, instincte tribale și tandrețuri mafiotice, noua generație este predispusă să se definească prin ricoșeu față de straturile generaționale anterioare. Iar această definire prin contrast/diferență se face forțând inversarea morală (la nivel de discurs prescriptiv, că nivelul moravurilor rămâne la fel de coborât ca cel al apărătorilor virtuții nominale – o să fim uimiți cât de postmoderni și lichizi moral sunt mulți români din post-comunism, socialismul a învins până la urmă!), răsturnare axiologică, slăbire gnoseologică, diabolizare a frumosului – pentru că a devenit prea comercial – și estetizare a urâtului, instaurat deja ca plus-valoare capitalistă profitabilă. În România ponosită a lucrurilor/filosofiilor/ideologiilor mutante – pe jumătate copiate prost, pe cealaltă jumătate mixată cu apropoul unui ”las’ că merge și așa” steril, incolor și inodor – modelele umane cool sunt nebunul vesel, bogatul incult, schizofrenicul pedant filosofic, sociopatul marxist anti-, virtuosul ipocrit, sfântul…
Vezi articolul original 143 de cuvinte mai mult