În fiecare duminică seara, de 80 de săptămîni, aştept cu nerăbdare să citesc ce scrie Viorel Paşca pe Facebook despre Dumbrava. Uneori cu lacrimi. De fiecare dată îmi vine să pun mîna pe telefon şi să-l sun, să-l întreb ce mai face.
De fiecare dată mă abțin, gîndindu-mă că e un om extrem de ocupat. Nu doar cu viii, ci și cu morții. În 9 ani la Dumbrava au fost găzduiți 700 de oameni ai străzii, dintre care 250 au murit. Și cineva a trebuit să-i îngroape, nu?
Viorel Pașca e unul dintre cei trei oameni cărora le-aș pupa mîna, în public, oricînd.
I-aș pupa mîna mamei mele, care m-a crescut și m-a alintat, care m-a ajutat să mă maturizez și care mă ia la rost și acum cînd observă niște cuvinte (cu care eu violentez urechile pocăiților, să se mai trezească) care nu au de a face cu…
Vezi articolul original 1.138 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 