Un comentariu pe contul Facebook al lui Daniel Gheorghe – 26 februarie 2018

Daniel Gheorghe: Sincer să fiu nu cred că avem de ce să ne mândrim că periodic vreun film făcut la noi în țară câștigă vreun urs pe la Berlin. Aceste premii se dau pe criterii pur ideologice și au puține legături cu arta cinematografică autentică. Și la Berlin dar și la Cannes nu contează atât producția, jocul actorilor, mesajul, caracterul universal, peren ori adânc al ideilor filmului, cât contează aspecte care țin de corectitudine politică, ideologie de gen și alte componente ale marxismului cultural postmodern. Postmodernismul relativist condamnă cultura la uniformizare și trivializare forțată!

Alin Cristea: Domnule Daniel Gheorghe,

Sint un sustinator al familiei traditionale, dar nu sustin neconditionat Coalitia pentru familie. Anul trecut am declarat ca nu voi vota la referendum.

In 9 iunie 2017, Mihai Maci, un eseist de marca (celebrul sau eseu „Cum produce scoala tampiti” are 137.000 de vizualizari pe Contributors.ro), scria articolul cu titlul „Esecul Coalitiei pentru Familie”.

De pe o pozitie nonmarxista, nonprogresista, nonideologiza(n)ta, va propun sa cititi comentariul de azi al lui Tudor Galos:

„Arta este o chestiune ce ține de gust. Îți place sau nu. Vrei să simți sentimentele pe care artistul a dorit să le vadă sau nu.

În cazul filmului „Nu mă atinge-mă”, câștigător al Ursului de Aur, după ce am citit synopsis-ul îmi este clar că nu îl voi vedea. Similar nu am văzut Polițist adjectiv, 4-3-2 și ce alte filme au mai apărut. Dar este o chestiune de gust – filmele sunt apreciate de critici, de cinefili etc, dar pur și simplu după cele câteva filme românești văzute îmi dau seama că nu vreau să trec prin buchetul de stări și sentimente prin care regizorul vrea să trec.

Dar… Câștigarea unui premiu precum Ursul de Aur în fața altor filme este o performanță deosebită. Iar invitația unui „star” de televiziune pe Facebook de a băga acel premiu undeva, când acel star a avut emisiuni de un prost gust înfiorător, este o ironie a sorții. Ține de faptul că înainte să ieși din casă te uiți și tu în oglindă să vezi că nu se crapă oglinda. Abia apoi deschizi gura.”

Nu contest faptul ca in vremea noastra avem de indurat agresiunea unor segmente sociale. Dar, in acelasi timp, cei care dorim sa le tinem piept trebuie sa dezvoltam mijloace de polemica eficienta in spatiul public.

Ca unul care cunosc foarte bine naratiunile biblice, sint constient de faptul ca cei care spun adevarul au o viata deloc usoara.

Minima decenta crestina ne obliga sa dozam agresivitatea. Doar in anumite cazuri cu totul speciale apar si solutii radicale (Fineas in Vechiul Testament, Isus in Noul Testament).

Si ne obliga, de asemenea, sa vorbim, in spatiul public, despre ce stim, sa ne informam, ba chiar sa apreciem pe cei care, fie si in spirit polemic, aduc in spatiul public informatii necesare despre un anumit subiect.

V-as recomanda sa folositi in spatiul public mai degraba termenul postmodernitate (o conditie care se refera la toate fenomenele care s-au succedat modernitatii) decit postmodernism (un set de raspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic, sau filosofic la conditia postmodernitatii).

Dupa cum ati vazut, specialistii in postmodernism vor da buzna. 🙂

Dar despre postmodernitate putem vorbi cu totii, nu?, ca doar o simtim pe pielea noastra.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s