„Miile de copii care trăiau în anii ’90 în orfelinatele groazei nu ar fi scăpat de acolo dacă nu ar fi fost nişte organizaţii care să ofere alternativa caselor de copii de tip familial, sau a găzduirii în familii (foster care) a celor abandonaţi. Culmea e că au reuşit să demonstreze că îngrijirea unui copil în astfel de aşezăminte e mai ieftină decît în instituţiile de stat.
O serie de legi, precum cea a accesului la informaţiile publice şi cea a transparenţei decizionale, n-ar fi existat. Altele ar fi existat, dar nu spre binele comun (Legea antreprenoriatului social, varianta Iulian Iancu, sau Legea sondajelor de opinie, varianta România Mare). Altele ar fi arătat mult mai rău decît acum (cea privind concediul maternal), iar Guvernul n-ar fi emis o ordonanţă de urgenţă la trei zile, ci trei pe zi. A, şi, probabil, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea…
Vezi articolul original 123 de cuvinte mai mult
