Trei citate (4)

La Rotundu

“Concepţia lui Luther despre credinţă este completată de noţiunea Sa despre păcat. El credea că păcatul este o obsesie faţă de sine sau, aşa cum o spune el, ‘încovoiere’, aplecarea nenaturală a unei persoane spre sine, nu spre ceilalţi. Şi consideră că aceasta este starea universală a umanităţii. În ceea ce priveşte concepţia despre natura umană, Luther este şi mai negativist decît Augustin. El susţine că este cu desăvîrşire imposibil ca cineva să facă o faptă bună prin sine. […] Dar, ca la Augustin, accentul lui Luther nu este pus pe pervertirea patologică a naturii umane, ci pe harul eliberator al lui Dumnezeu. Prin credinţă, păcătosul poate să îşi deschidă orizonturile, deschizîndu-se în fala lui Dumnezeu şi, prin El, faţă de alţii. Nu mai este închis în sine însuşi.”

“Momentul definitoriu al mişcării evanghelice a survenit între 1910 şi 1915, cînd s-au publicat o serie de pamflete, numite Fundamentele

Vezi articolul original 309 cuvinte mai mult

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s