Pseudo-decalog al dialecticii bisericii-edificiu – Alin Cristea

Romania Evanghelica

Articolul a apărut în revista electronică Confesionala, Nr. 12 / 2004

Ca exprimare a Bisericii-organism istorico-escatologic, biserica-edificiu trebuie să conţină cele două valenţe – a veacului în care trăim şi a veacului ce va să vie: un edificiu aşezat în spaţiu istoric, dar cu o dimensiune care aparţine unui alt tărîm. O realitate vizibilă şi invizibilă în acelaşi timp. Edificiul ca apofatism: o arhitectură care vorbeşte şi prin tăcere.

O clădire care poate fi recunoscută drept biserică după edificiul în sine, şi nu după vreun semn simbolic. O clădire simbolică, nu una ataşată unui semn simbolic. Şi pietrele vor striga!

O biserică românească pentru români în România. Un edificiu a cărui contemporaneitate este rezultat nu al revoluţiei, ci al evoluţiei tradiţiei, al continuităţii unui popor european. O bucată de înţelepciune dată de Dumnezeu oricărui popor.

O casă de rugăciune, un spaţiu de reculegere, şi nu de prelegere

Vezi articolul original 263 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s